joi, 13 iunie 2013

Înalţarea Domnului

Înălţarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătoreşte, în fiecare an, la 40 de zile de la Paşte, de fiecare dată joia, şi reprezintă ultimul eveniment din viaţa pământească a lui Iisus Hristos.
In aceasta zi crestinii se salută cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!".
 IPS Bartolomeu Anania afirma că noi folosim acest salut fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Şi afirma că noi sărbătorim Paştile cu asertiunea "Hristos a înviat!", la care ni se raspunde cu confirmarea "Adevarat, a înviat!", pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli şi necredinţă. In vreme ce Înalţarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumină, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paşti.
Hristos S-a inălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, in văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea desparţirii.
In popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut, al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ziua este, totodată, şi sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română.
Şi tot astăzi, e ultima zi în care se mănâncă pască şi ouă roşii.
O zi minunată să aveţi!

3 comentarii:

  1. Si voi la fel sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat S-a Inaltat!Noroc cu mama ca a vopsit oua!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos! De asta sunt bune bunicile la casa omului :)

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.