sâmbătă, 27 iulie 2013

La placinte, inainte!

       ... dar nici de la război nu s-a dat nimeni înapoi, mai ales când era vorba de bunătăţile astea, prezentate de pofticioasa-sef a familiei:
       As ura pofta buna, dar nu mai e la ce. S-au topit ca prin magie...
       O seara buna sa aveti!

vineri, 26 iulie 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 26 iulie 2013, dimineaţa.
Afară ... este foarte frumos şi răcoare. Imediat, nu se ştie...
Mă gândesc ... că n-ar strica să am o dublură, care să facă pentru mine lucrurile pe care le am de făcut şi care mă ţin departe de hârjoneala fetelor .
Din locurile de unde invatam ... câteodată la propriu, din cărţi.
Sunt recunoscătoare pentru ... vara asta minunată de până acum.
Din bucătărie ...  multe fructe.
Cu ce sunt imbracată ...  încă în cămaşa de noapte. Mai lipseşte să-l ascult pe Mircea Vintilă.
Citesc ... şi eu cât pot, mai mult ziua că noaptea nu se poate, că tocmai acum şi-au găsit unii să schimbe ţevile şi să se plimbe cu excavatorul pe sub fereastra mea.
Ceea ce astept (sper) ... să se termine vara la fel de frumos cum a început.
Ce mai meşteresc ... momentan doar adun idei.
Ascult ... mai devreme ascultam un picamer, acum observ că a încetat. Se pare că şi-au stâns jucărille şi au plecat. Cred că aşteaptă să vină iar noaptea...
În casa ... este linişte. Prea multă linişte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... Planuiesc sa citesc. Nu cred ca voi iesi pe undeva, dar nu se stie niciodata.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
şi încă una de aici, care contopeşte tare inspirat răcoarea iernii cu dulceaţa verii.
Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:

joi, 25 iulie 2013

Subtitrarea la români

O melodie excelentă cu o colaborare superbă şi amuzantă între  foarte talentata trupa Taxi si distinsa doamna Irina-Margareta Nistor.

Câteodată şi eu ma întreb ce guvernează România? Voi nu?

Disney's Frozen

         Puţin umor pentru copii şi oamenii (încă) copilăroşi, de răcorit simţurile, că tot suntem în topiul lunii lui cuptor.
          Eu l-am văzut de câteva ori şi tot nu mă satur privindu-l.
          Sunt atâtea lucruri pentru care îţi poţi pierde capul...
          Merită văzut! E tare haios.

         Şi câteva imagini cu protagoniştii filmuleţului
 
 

         Premiera filmului va fi de Moş Nicolae, în 6 decembrie. Probabil până la sfârşitul anului îl vom putea vedea şi noi. Să mai zică cineva că nu sunt optimistă, în iulie fac planuri cu lista de filme de la Crăciun. :)
         Bucuraţi-vă!

marți, 23 iulie 2013

O gluma istorica

          În anul 1831, zugravul Marin Tudose a refacut pictura bisericii Sf. Mina din Craiova. Pentru justificarea cheltuielilor şi plata cuvenita, zugravul a întocmit urmatoarea lista de lucrari efectuate:
1.      Am pus coadă nouă cocoşului Sfântului Petru si i-am îndreptat coada;
2.      Am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta şi i-am pus deget nou;
3.      Am pus o aripă Arhanghelului Gavriil;
4.      Am spălat pe servitoarea lui Caiafa si i-am pus roşu pe obraz;
5.      Am reînnoit cerul, am adaugat doua stele si am curatat luna;
6.      Am reparat haina Sf. Anton si i-am pus doi nasturi la antreu;
7.      Am înroşit focul din iad, am pus o coada lui Lucifer şi i-am ascutit unghiile;
8.      I-am pus curea noua la traista fiului lui Tobias care calatoreşte cu îngerul Gavriil;
9.      Am spălat urechile măgarului lui Avesalom si l-am potcovit;
10.  Am smolit Arca lui Noe si i-am pus colac de salvare;
11.  Am albit barba Sf. Nicolae;
12.  Am ascutit sulita Sf. Gheorghe si am înverzit coada balaurului;
13.  Am spalat rochia Sfintei Maria.

joi, 18 iulie 2013

De ce citim poveşti?

          E vară, e vacanţă şi multă relaxare. E un timp numai bun de făurit propriile noastre poveşti de viaţă.  
        Dar chiar dacă avem tot timpul activităţi peste activităţi, tot mai aud: mami, nu ne citeşti o poveste? Ca să nu mai spun că inclusiv la mare am luat cu noi o cărticică de poveşti pe care cea mare i-o citea mezinei în fiecare zi, ba o lua şi la plajă cu ea, pe motiv că trece timpul mai uşor când trebuie să se usuce şi să stea pe prosop, dacă citeşte.
        De ce citim  noi poveşti? Pentru că sunt frumoase, pentru că ne oferă accesul la o lume plină de fantezie şi magie, pentru că vorbesc despre vise şi devenire,  pentru că mesajul lor despre ordine şi sens este esenţial în formarea fiinţei umane. În basme binele învinge răul, visele urmate până în pânzele albe se împlinesc întotdeauna, înţelepciunea nu rămâne nedescoperită, sacrificiul de sine nu rămâne nerăsplătit. Faptul că, din cele mai vechi timpuri, copiii de pretutindeni se cresc cu basme, mituri şi poveşti este dovada de netăgăduit a încrederii pe care întreaga omenire o are în forţa lor modelatoare. Sub orice formă ar veni spre noi, spuse la gura sobei de către bunici nepoţilor dornici de cunoaştere, transmise de la maeştri către învăţăcei, citite din obligaţie şcolară,  ascultate la aparate moderne şi sofisticate, tipărite sau ecranizate, transpuse în jocuri pe calculator sau în inedite creaţii contemporane,  poveştile transmit  tipare de articulare a lumii şi de construcţie a identităţii. Iar în aceste tipare se află, după cum spune profesoara mea preferată, anticorpii  laici pentru neordine şi destrămare.
        Unde citim poveştile? Evident, într-o căsuţă de poveste, făcută de oamenii mari pentru ca oamenii mici să fie fericiţi şi să-şi construiască, în drumul lor spre devenire, poveşti de neuitat din grădina bunicilor.

       Vouă vă plac poveştile? De ce le citiţi?


joi, 11 iulie 2013

De la mare

Doua fete cochete, ieri, intre doua balaceli si o scufundare, discutau: " Cand ajung acasa vreau sa-mi pun toate pozele intr-un album pe care sa-l numesc..."  In clipa aceea mi-am ciulit urechile si aproape ca mi-am tinut respiratia in asteptarea unui titlu inspirational, cand tipa a continuat: "poze de la mare".
Trebuie sa recunosc ca originalitatea si creativitatea tinerei generatii nu inceteaza a ma surprinde.
Din pacate, minunea de telefon a sotului meu nu ma lasa sa va trimit, in ducele stil clasic, o poza de la mare.
V-as trimite una care da cuprinda si soarele si valurile caldute si pescarusii galagiosi si multe, multe randunele.
Concediu linistit sa aveti, oriunde ati fi!

luni, 8 iulie 2013

Vacanţa

         În sfârşit suntem în vacanţă.
         Toată săptămâna trecută, cea mare mă tot întreba: Mami, dar noi când intrăm în vacanţă.
Inutil de explicat că e de 2 săptămână în vacanţă, dacă ea nu a simţit-o. În prima săptămână a avut program cu dansurile, săptămâna aceasta a mers în fiecare zi aproape 2 ore la şcoală pentru lecţii de violoncel, aşa că nu prea a avut vreme să se obişnuiască cu gândul că e fără nicio obligaţie, chiar dacă în restul timpului au avut program de voie.
         Dar de două zile suntem şi noi în vacanţă.
         Ieri şi astăzi s-au jucat non-stop cu o fetiţă un pic mai mare decât ele, dar care le înţelege foarte bine şi se completează reciproc tare frumos.  Au desenat, au înălţat zmeie, au devorat toată zmeura care le-a ieşit în cale, au alergat după fluturi, s-au legănat pe balansoar ţinându-se în braţe, cu rândul, una pe cealaltă, au jucat fazan şi fazan în valiză, au alergat prin ploaie... Am avut bucuria să constat că a cântat şi la violoncel, singură, neîndemnată decât de plăcerea de a-i arăta prietenii sale ce a mai învăţat ea.
         Cea mică visează numai lacul, cum zice ea. Lacul e de fapt un râu în toată regula, destul de călduţ la prima vizită, dar pe care nu l-am mai frecventat deoarece a plouat zilele astea pe aici. Ce să facem, ploaia nu ştie că noi nu suntem în vacanţă.
         O imagine din "lac"

        Şi câteva fotografii de la o activitate de astăzi, în care un grup local de tineret a organizat pentru copii câteva ore de distracţie cu jocuri în aer liber.
          Mi-au plăcut că erau bine organizaţi, cu foarte mult bun-simţ, pregătiţi cu jocuri amuzante, iar cei mari ştiau să se adapteze foarte bine nevoilor celor mai mici.
       Iar noi, după cum se vede, nu am dus lipsă de voie-bună.
       Voi ce (mai) faceţi în vacanţă?


joi, 4 iulie 2013

luni, 1 iulie 2013

de luni si de intai

          Azi dimineaţă aveam ceva de lucru la calculator şi, din instict aproape, am deschis blogul. Când colo, să mă ia cu leşin şi nimic altceva. Aşa ca de început de săptămână şi de lună, am găsit mesajul: Blogul a fost eliminat. Blogul de la adresa ingerica.blogspot.com a fost eliminat. M-au trecut fiori reci pe şira spinării. Deja îmi vedeam toata munca dusă pe apa sâmbetei.
          Din fericire, totul s-a rezolvat în mai puţin de o jumătate de oră. Acum mi se pare repede, atunci, în timpul acela, m-au trecut toate apele. A fost suficient să trec un număr de telefon, am primit un mesaj cu un cod pe care l-am introdus şi gata, asta a fost tot. Am din nou blog. Pot din nou să respir normal. 
          Iar după cum spuneam, începe o lună nouă. 
          Cele bune să se-adune, cele rele să se spele...
          O lună frumoasă sa aveţi!

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.