Izvorul Tamaduirii la Manastirea Moldovita

             Dintre toate manastirile tarii, Moldovita e speciala pentru noi. Un loc aparte in inima mea si in amintirile mele il are si Horaita, Putna (prima manastire mare la care am fost vreodata), Secu, Sihastria, Dintr-un lemn, Curtea de Arges (unde am fost ceruta in casatorie), dar dintre toate Moldovita e altfel...
              Si nu o preferam pentru multimea lucrurilor care o fac unica, pentru cel mai monumental pridvor deschis, cel mai vechi si bine pastrat mobilier din lemn, pentru pictura ei cu totul speciala, pentru marul de aur care ne fascineaza de fiecare data cand il vedem si care ne face mereu sa asociem galbenul lui cu faptul ca la Moldovita predomina galbenul tot asa cum la Voronet este celebru albastru, la Sucevita verdele, iar la Humor si Arbore  - rosul. Pentru noi ea e mai mult decat toate astea,  Moldovita pentru noi e acasa.
             La Inviere nu am fost acolo, ca nu ne place sa mergem ostentativ, in momente din astea in care se calca toata lumea pe picioare, desi prima Inviere la care am fost impreuna cu sotul meu la Moldovita a fost; dar astazi am fost la slujba.
             A fost o slujba binecuvantata, tinuta afara in a doua ei parte, nu in curtea manastirii ci in curtea unde sunt chiliile maicilor.

 

 

                  Intotdeauna m-a fascinat, dincolo de ceea ce se vede, de cladirile propriu-zise, de curatenie, de linistea cimitirului din apropiere, de feeria  de trandafiri, muscate si hortensii, m-a impresionat discretia maicilor. Intotdeauna abia zaresti cate una, nici nu ai banui ca e o obste destul de numeroasa. 
                Un sfarsit de saptamana placut sa aveti!