duminică, 13 decembrie 2015

7 ani

           Am împlinit zilele astea 7 ani  de când scriu pe acest blog şi 2 ani de când am aflat că am cancer, dar cine îi mai numără?!
            Să revenim la prima aniversare, că mi-e mai dragă.
            La începutul lui decembrie 2008 am intrat din întâmplare, căutând ceva pe google, pe un blog. Era blogul Elenei, Familia, colţişorul mei de rai. Din click în clik am ajuns la Ana, Jurnalul Anei, la  Marilena: Nihil sine Deo şi la Irina: Dulce casa. Aşa m-a prins flama. Până în ziua aceea doar auzisem de bloguri, dar nu citisem nici unul. În ziua următoare eram convinsă că vreau şi eu să am unul. Cu cât citeam mai mult, cu atât lumea blogurilor mi se părea mai fascinantă.
           Câteva zile m-am tot gândit la nume. Mi se părea că toate numele care rezonau cu mine erau deja luate. Sau parţial luate, că nu doream să iau nici măcar o jumătate de cuvânt de la altcineva. Mai târziu însă, când au apărut bloguri cu nume care de care mai frumos, am constatat şi singură că nu erau luate toate numele, dar atunci, după câteva încercări nevalidate de google, asta a fost senzatia mea.
           Între timp am avut câteva dorinţe de a-mi schimba numele şi încă le mai am uneori.
           Numele ales  sintetiza destul de bine realitatea din casa noastră din acel moment.
           Între timp realitate a suferit unele modificări. În clipe ca acelea de astăzi când am văzut-o pe copila mea cea mică punând-o în biserică pe Lăpticica (păpuşa ei mov) în genunchi şi ajutând-o să-şi facă cruciţă, ştiu că nu a suferit modificări de esenţă, ci doar de număr.
          Prima postare a avut numele blogului, iar mai apoi a devenit şi numele primului capitol din cartea pe care am scris-o cu o foarte bună prietenă în 2010, Jurnal de mamă, şi e aceasta:
            Îngerica:
Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.

Mă uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de înger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...

Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah), că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.
            Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată. Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....
            Restul e poveste...
            O poveste frumoasă pe care o scriu alături de voi de 7 ani.

30 de comentarii:

  1. Draga mea, tu stii să scrii numai poveşti frumoase, minunate, deşi nu toate au avut doar lacrimi de bucurie în rânduri, în cuvinte...Toate au patina Harului, căci ce suntem, dacă nu bucăţi de Dumnezeu ce ne-mpărţim altora în scris, în trăiri, în empatii, în mobilizări, în dragoste, în daruri, în zâmbete...în toate!
    La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, Mariana!
      Apreciez mult cuvintele tale!

      Ștergere
  2. La multi ani si la cat mai multe( si fara numar )povesti angelice!! Esti minunata! Te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Gabriela! Ma straduiesc sa aduc cat mai multe povesti, dar doar ma straduiesc...

      Ștergere
  3. Wowww ce frumos!!! 7 ani pentru mine e mult. Imi plac povestile voastre si mereu va citesc cu drag. La multi anisori sanatosi alaturi de noi! Pupici Liuba x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pentru noi e mult, dar uite ca trec asa ca visul de usor cand privesti in urma.

      Ștergere
  4. Ce frumos ai scris! La multi ani! Asa sensibil si frumos:*, ca tine draga mea:*Ma bucur ca scrii, ca te citesc, ca, desi departe imi esti aproape:)

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani in continuare in continuare, draga mea! La multe povesti despre cele doua ingerase, despre familia minunata care sunteti, despre viata frumoasa pe care o duceti. Va imbratisam pe toti si tie multa inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa dea Dumnezeu!
      Esti buna de ursitoare, draga Mihaela, asa frumos spui tu...

      Ștergere
  6. La mulţi ani! cu sanatate si postari la fel de reusite! esti minunata!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet< Ana! De atatia ani te citesc si mereu esti proaspata!

      Ștergere
  7. La multi ani blogului tau! Mi-e drag sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de apreciere! Situ imi esti draga, nespus de draga!

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Sa fie asa precum zici, draga Taniusa! Uite, numai de doi ani deja scriem impreuna jurnalul. Vezi cum trec anii astia?

      Ștergere
  9. La multi ani cu sanatate si cu multe povesti frumoase din viata voastra!

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea draga, sa continui sa scrii, inca 7 ani cate 7 de acum incolo:) Hai ca te las la pensie sa te odihnesti!:)

    RăspundețiȘtergere
  11. La multi ani frumosi si sanatosi! La cat mai multe comentarii frumoase pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa-ti dea Dumnezeu multi ani frumosi de acum inainte si inspiratia sa nu-ti piara vreodata!!! Mie chiar imi faci ziua frumoasa, ori de cate ori aterizez pe blogul tau ♥

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.