Lectură de vară - lectură ușoară
Pentru mine vara e și un anotimp al lecturii. Întotdeauna când mă gândesc la vară, la vacanțe, mă gândesc inevitabil și la cărți.
La cărțile pe care le înghesui întotdeauna în bagaje, chiar dacă locul e mic și mai mereu sacrific alte lucruri, dar nu și cărțile. Niciodată cărțile.
La cărțile citite la umbră sau pe plajă sau ...
Mă gândesc la cărțile pe care le amân un an de zile cu gândul că le va veni rândul la vară... Desigur, vara ar trebui să dureze vreo 5 ani la câte cărți îmi tot rezerv, dar asta e o altă poveste...
La cărțile care au subiecte ușoare, neproblematice, întâmplări petrecute în zile însorite, de preferință la malul mării, cu nisipul cald și cu atmosfera și mai încinsă... sau în orice altă zi de vară. Sau de mai multe veri, că unele cărți se întind pe toate verile unei vieți...
Una dintre cărțile recente pe care le-am terminat e Clătite cu căpșuni și dragoste.
Da, e o carte.
Dacă vă așteptați cumva la o rețetă, s-ar putea să fiți dezamagiți. Pe moment :)Pentru că dacă veți citi cartea scrisă de Laurie Gilmore nu veți fi, în carte sunt și destule rețete și nu doar de clătite. Nu de alta, dar sunt peste 300 de pagini, așa că este loc.
Rețetele sunt strecurate discret pe tot parcursul acțiunii care se petrece într-un orășel de coastă, Dream Harbor, în care personajul principal, Archer, un bucătar de renume, cu stea Michelin și tot tacâmul, vine pentru a-și cunoaște fiica, Olive (evident un nume care te duce cu gândul la vară și la meleaguri însorite). Băiatul acesta nu doar că vine în oraș, dar și rămâne, se familiarizează cu locul, cu oamenii, conduce un restaurant specializat în clătite, înfruntă ostilitatea multor gurmanzi fideli vechilor rețete și își face ușor-ușor o viață cu Iris (alt nume văratic).
Finalul mi-a confirmat un lucru pe care l-am constatat demult despre mâncare: unele rețete pe care le credem sfinte, de neegalat, nu au nimic special în ele, niciun ingredient minune, uneori nu au de-a face nici cu creativitatea și competența bucătarului, ci țin mult de locul și momentul în care le mănânci și, mai ales, de oamenii cu care le împarți.
Nu e o carte fenomen, ci o carte ușoară, fără drame mari, care vorbește depre familie, copii, asumare, prietenie, viața în comunități mici, pasiunea pentru ceea ce faci.
Spor la citit!


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu