1 plus 1 fac 2, dar şi un cuplu. 1 plus 2 fac 3, dar şi o familie fericită. 2 plus 2 fac patru, dar şi o familie împlinită. De la 3 în sus familia e tot mai curajoasă.
1 – numărul de bebeluşi care îmi binecuvintează casa şi numărul de minute pe care le dormea în pătuţ respectivul bebeluş.
2 – numărul de luni, primele, se subînţelege, în care mama bebeluşului nu a dormit mai mult de 2 ore pe noapte.
3 – dimineaţa desigur, ora de trezire preferată când micuţa avea 4 luni.
5 – cu aproximaţie, numărul de treziri în fiecare noapte şi respectiv plimbări până la pătuţ, număr menţinut de la naştere şi până în prezent cu mici şi sensibile variaţiuni.
6 – şi un sfert, ora la care a venit pe lume minunea cu gropiţă în obraz...
10 – scorul APGAR , dar si numărul lunii în care au apărut primii dinţişori.
11 – mai, ziua din care nimic nu a mai fost la fel...
20 – de zile am stat în maternitate până a crescut puiuţul mare.
21 – numărul de luni în care a păpat lăptic de la sânuleţ.
38 – şi jumătate, săptămâni de sarcină, deşi, dacă era după mine, aş mai fi dus-o încă pe atât în burtică, numai să nu fiu nevoită să nasc.
1900 – de grame a avut la debutul în viaţă prinţesa mea, că unele fetiţe sunt fiţoase din burtică si tot de atunci se preocupă de siluetă.
„n” – nume pe care le dau aceleaşi minuni. Paula – Teodora, îngerica, puiuţul meu drag , tiţa – fetiţa, mămăruţa, T-Rex (prietenii ştiu de ce...), fetiţica, ştrengarica, şurubel, albăstrica, găluşcuţa, câ-ti – câ-ti, mititica mamei, chiţibuş... orice nume ar purta face fiecare clipă să fie deosebită, iar eu, mama ei, nu pot să fiu decât cea mai fericită, realmente în al noulea cer, pentru că nimic nu e pe lume mai frumos, mai înălţător şi mai minunat decât să ai un copil. Restul... filosofie... psihologie... sport... matematică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu