vineri, 19 decembrie 2008

ÎMPĂRŢIRE FĂRĂ REST

Cât?
Tentaţia lui cât,
izbitoare-ntrebare umană.
Nu e nimic altceva
decât
o manifestare mundană,
expresie de târg,
cât ceri, cât dai
şi pleci mai departe.
În iubire nu există cât
şi nici până când
fiindcă
iubirea nu piere nicicând
şi nu se evaluează după buze
ci după inima ce te soarbe
prin ochi,
din priviri şi te ţine
veşnic cu sine
şi atunci nu mai este cât
pentru că orice dăruire adevărată e fără
rest.

Această poezie aparţine părintelui Ioan Chirilă şi mi-e foarte dragă, pentru că îmi place să cred că în iubire dăruieşti nu impărţind ci înmulţind darurile primite.

2 comentarii:

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.