CRĂCIUN LIVRESC

Crăciun. Sărbătoare. Anul Nou. Voie bună. Fericire. Timp liber. Dacă mai şi ninge afară, bucuria este totală pentru întreaga suflare.
De Crăciun mai mult ca altă dată îmi place să citesc. Mă afund în toate acele cărţi care îmi aduc mai aproape în suflet sărbătoarea. Când vreau să îmi amintesc vremurile copilăriei, citesc cu lacrimi în ochi (de la atâta râs nu de la altceva) fragmentul din „Amintirile” lui Creangă în care mergeau toţi cu uratul în ajunul Anului Nou. Pentru alte întâmplări extraordinare într-o seară de ajun, de data asta a Crăciunului, şi pentru a auzi clopoţelul magic, recitesc „Polar experss” de Chris Van Allsburg. Pentru lacrimi adevărate , nesfârşită milă şi compasiune pentru cei mai puţini norocoşi, am la îndemână „Fetiţa cu chibrituri” a lui Andersen. Iar când simt nevoia de multă duioşie recitesc nuvela „A Christmas Memory” a lui Truman Capote.
Reînvierea spiritului armoniei şi a înţelegerii de Crăciun o redescopăr împreună cu bătrânul şi morocănosul domn Scrooge şi cele trei spirite care îl vizitează în „O poveste de Crăciun” de Charles Dickens. Şi dacă mai aveam vreun dubiu că decembrie e o lună prin excelenţă olfactivă, Dickens mi-l înlătură cu totul: "Hârtia de cadouri şi şnururile se îmbiau atât de frumos şi zăngănitul bidoanelor de colo-colo creau senzaţia de bucurie alături de mirosuri amestecate de ceai şi cafea ce gâdilau nările, de stafidele atât de bombate şi rare la vedere, de migdalele atât de albe, de beţişoarele de scorţişoară atât de lungi şi de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte şi glazurate, presărate de zahăr, ce îi faceau şi pe cei mai rezistenţi privitori să simtă că leşină de poftă. (...) Totul era gustos şi îmbietor, căci era pregătit pentru sărbatoarea de Crăciun".
Miros de bunătăţi bine coapte, de scorţisoară şi cozonaci umpluţi cu nucă, de budincă şi sarmale prospăt scoase din cupor, de gutui puse pe poliţele din bucătăria plină de amintiri a bunicilor. Miros de fructe glasate, de vanilie şi caramel, de zahăr ars, miros de pui umplut cu mere copate din bucătăria în care acum se coc amintirile.
Miros de cârnaţi, de sardele, de ceapă, ardei tocaţi si oregano pisat răzbate din tartele de Craciun ale Laurei Esquivel, reţetă mexicană din „Ca apa pentru ciocolată”. Iar la fel de delicioase pentru masa festivă de la cumpăna dinte ani sunt şi prepeliţele pe petale de trandafir sau senzaţionalii ardei umpluţi cu carne, piersici, mere, alune, stafide, migdale şi roşii, în sos de nucă şi ornaţi la urmă cu rodii.
Ştiam din copilăria mea că Moş Crăciun vine de undeva de departe, de la Polul Nord, şi aduce cadouri tuturor copiilor din lumea asta. Şi pentru că nu le poate duce singur, că e tare greu sacul Moşului, le transportă pe o sănioară trasă de un iepuraş. Astăzi transmit şi eu povestea mai departe, fetiţei mele, dar într-o variantă revizuită şi adăugată, Moşul a devenit între timp niţel mai rubicond, a renunţat la iepuraş şi călătoreşte acum într-o sanie trasă de şase reni, fiecare cu numele său, şi coboară pe hormul caselor în care copii au fost cuminţi tot anul.
Şi pentru că între timp Moşul îţi aduce ceea ce doreşti, pentru a-ţi cunoaşte dorinţa scrisoare nu mai este lăsată pe geam să o găsească spiriduşii şi să o ducă ei Moşului, ci se trimite direct, prin inermediul poştei finlandeze, la o adresă precisă din Laponia. Când vreau să cunosc şi răspunsul Moşului însuşi deschid „Scrisorile de la Moş Craciun”, să aflu alături de copiii lui J.R.R. Tolkien ce lucruri extraordinare se petrec la polul Nord.
Stranii, miraculoase sau tulburător de reale, făpturile care dau viaţă acestor nemaipomenite poveşti au în comun darul de a-mi reaminti limba minunilor, pe care an de an aştept cu nerăbdare s-o aud sub brad.
Crăciun fericit tuturor!