miercuri, 6 octombrie 2010

Lecţie de anatomie pentru copii şi nu numai

Fetiţa mea învaţă săptămâna aceasta despre corpul omenesc. Aşa că a venit acasă cu foarte multe noutăţi. Printre noile ei achiziţii la nivelul vocabularului se numară denumiri ca membre superioare, membre inferioare si papile gustative. Şi când mă gandesc că eu eram în clasa a VIII-a cănd am auzit prima dată de papile gustative. Deh! vremuri de mult apuse.
Pe lângă multele informaţii pe care le-a dobândit despre propriul corp, a venit şi cu propunerea de a-i spune exact cum a venit ea pe lume, cum s-a născut ea. Pe lângă alte mămici mai puţin norocoase, ei pot să îi arăt operaţia pentru a-i satisface curiozitatea pe unde a ieşit ea din burtică.
Numai că la acest capitol nu mai avea nici o curiozitate. Ştia şi ea cum a ieşit, toată povestea cu burtica mare, cu statul in spital şi culminând cu operaţia. Mai ales că şi-a reactualizat cunoştinţele o dată cu venirea pe lume a surioarei. Acum doreşte să afle cum a intrat.
Ieri a venit acasă şi m-a întrebat ce meserie are tatăl ei. Evident că nu a mulţumit-o răspunsul că tatăl ei are meseria x. Ea voia să ştie ce meserie are tati în aducerea pe lume a bebluşului. Acum bun, a înţeles şi ea că pe copil îl naşte mama, dar tata ce rol are? Tata doar creşte bebluşul si îi dă papmpers mamei? Nu. Clar că nu, că asta şi ea poate să facă, mi-a spus, dar asta nu înseamnă că e tată. M-a uluit logica ei. M-a dat gata. Şi atunci ce face tata în plus ca să fie tată?
Până acum ştia despre apariţia copiilor o poveste lungă şi complicată, care spunea că pe copilaşi îi crează Doamne-Doamne şi ei stau acolo sus în cer la El pe nişte norişori şi de acolo privesc către pământ şi îşi aleg familia pe care o vor. Şi după ce ei işi aleg familia, Doamne-Doamne trimite barza şi îi aduce în burtica mamei unde stau până sunt gata să se nască. Numai că acum povestea asta e uitată şi nu mai pare chiar atât de valabilă.
Mi-a zis că ştie că tata îi dă mamei o sămânţă mică-mică pe care o pune în burtică şi de acolo creşte copilul. Se pare că ştie o parte a problemei şi misiunea mea ca părinte este să îi completez partea lipsă. Rolul meu era să îi explic cum a ajuns sămânţa în burtica mea. Cum a pus tata sămânţa acolo? Mi-a dat să o mănânc? Am înghiţit-o? Voia să ştie exact traseul seminţei de la tati la mami şi cum a avut loc transferul. Avea multe nelămuriri. Of, grea misiune.
Oricum, dacă e să mă întrebaţi pe mine, aş spune că educatoarea s-a băgat totuşi prea în adâncul problemei, ca să ma exprim aşa, prea merge pe un teren alunecos. Dar poate doar e părerea mea, poate e mai bine ca ei să ştie de mici cu precizie tot ce se întâmplă.
Deocamdată i-am spus că sămînţa a ajuns de la tata la mama prin iubire. Deoarece tata a iubit-o tare mult pe mama, s-au rugat împreună la Doamne-Doamne şi El i-a ajutat şi a pus sămânţa în siguranţă în burtică, unde a stat până a crescut şi s-a făcut o fetiţă minunată.
Prin iubire. Nu am ştiut să dau un altfel de răspuns. Mi s-a părut prea mică (are totuşi 5 ani şi 5 luni) şi total nepotrivit să îi dau alt răspuns. Nu a părut pe deplin lămurită, dar s-a arătat totuşi mulţumită de explicaţia primită. Nu a mai insistat.
Cam aşa m-am descurcat eu aseară. M-a luat cam prin surprindere lecţia asta. Sper să fi primit de la ea notă de trecere şi să nu creadă despre mama ei că nu i-ar strica nişte ore suplimentare de biologie.
Voi cum aţi proceda, ce aţi spune? Sau ce aţi spus când (dacă) aţi fost faţă în faţă cu marea întrebare?

8 comentarii:

  1. Ma crezi sau nu raspunsul meu a fost aproape identic, la curiozitatea identica a Mariei. :) Si mie mi s-a parut inadecvat sa insist cu anatomia, mai asteptam cativa ani, totusi. In rest, la fel, samanta si iubirea. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi se pare o idee ingenioasa.Copii sunt cei mai curiosi.Nu as stii cum as reactiona daca as fi pusa intr-o astfel de situatie.Probabil m-as incurca un pic ,dar as rezolva cumva problema ,tot intr-un fel asemanator cum ai facut tu

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun raspuns! :)
    Eu inca nu am fost intrebata :), in schimb imi tot spune ca ea tare si-ar dori "un bebe mic".
    Voi prelua si eu raspunsul tau cand voi fi in aceasta situatie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. A cam semanat explicatia mea cu a ta, cu diferenta ca "minunea" a ajuns in burta mea din iubire asa, ca prin magie, explicatie care nu prea i-a satisfacut. O sa preiau de la tine ideea cu samanta pusa cu grija si ocrotita de Doamne-Doamne, imi place.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu, fetelor, sincer, daca e asta cel mai bun raspuns, dar la momentul asta nu am gasit altul mai potrivit. Cred ca deocamdata vom ramane la varianta asta, cat apele sunt inca limpezi nu incercam sa le tulburam inutil.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu cred ca e un raspuns perfect adaptat varstei, cam pe acolo am raspuns si eu la vremea intrebarilor de gen. E timp apoi pentru amanunte, oricum important e ca nu ai pacalit-o cu nimic, doar ca nu ai dat raspunsul complet, e normal sa nu o faci la varsta Paulei.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce interesant, si fetita mea a invatat saptamana trecuta tot despre asta, cred ca educatoarele respecta programa... Oricum foarte utile sunt toate poeziile, cat si invatarea prin joaca. Sa-ti traiasca ingerasii!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.