marți, 16 noiembrie 2010

tinerete fara batranete...

...si viata fara de moarte. In realitate, asta ne dorim cu totii, asta e dorinta la care visam cu totii si pe care o tinem ascunsa in cotloanele intunecate ale inimii, sa nu o zareasca cumva altcineva si sa rada, Doamne fereste, de noi.
Paula imi spune mereu "vreau sa traiesti 100 de ani". Si, desi zambesc cand ii aud naiva dorinta, si eu imi doresc sa ajung la 100 de ani. Ba nu, imi doresc sa ajung la 100 de ani ai ei. Dar sa fim lucide si vesele ca acum si impreuna cu noi sa fie intreaga familie.
Am vrea mereu sa fim asa, daca se poate

si nici nu ne gandim ca va fi ziua cand vom fi si asa

Dar cu toate ca ne-am dori sa fim vesnic tineri si ferice, imi dau tot mai mult seama ca nu suntem pregatiti pentru asta. Pentru tinerete adica. Pentru tineretea aceea frumoasa a sufletului care sa transceada neputintele trupului.
De cate ori nu ati auzit o frumusete de femeie abia trecuta de 30 spunand "sunt prea batrana pentru asa ceva". Ca sa nu mai spun la locul de munca, orice coleg de peste 40 spune deja "las' sa mai faca si astia tineri, mie mi-a trecut vremea". Iar de cate ori auzim cate o poveste cu un batran, cei mai multi dintre noi gandesc "noi nu mai ajungem la varsta lor". Poate si de aici atitudinea asta pasiva, generalizata tot mai mult, fata de batrani, de pensionari, din acest "nu mai apucam noi pensia".
Suntem o generatie lipsita de viziune asupra viitorului. Si de optimism.
Suntem mai batrani decat bunicii noastri. De multe ori.
Vara asta, bunicul sotului meu, care are peste 87 de ani, nu si-a curatat nucii din gradina. Si fetele lui l-au certat pentru asta. Iar el le-a spus sa-si vada de treaba ca ii va curata el, cand va fi batran. Acum nu are timp, are atatea altele de facut. Dar cand va fi batran, ehei! atunci va avea si el timp sa isi curete nucii.
Da, mentalul asta ne lipseste multora dintre noi, cei care ne vedem deja batrani, desi nici nu am apucat sa ne dam copii la scoala.
Iar daca vreti sa vedeti o poveste despre o iubire frumoasa, dar durerosde ancorata in real, si despre visele care se implinesc la orice varsta, va recomand calduros filmul Up, Deasupra tuturor, asta daca nu l-ati vazut deja.

10 comentarii:

  1. Loredana cred ca trebuie sa ne reorientam gandurile spre tinerete.Stii ca ai dreptate si eu exclam de multe ori expresiile de mai sus amintite.Suntem pe drum gresit....O sa icerc sa ma corectez pe cat posibil....E o idee grozava!!!!!:))))
    Binecuvantare caminului tau!

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelenta povestirea cu Bunicul!!!
    Greutatile vietii imbratranesc timpuriu si, din pacate, cateodata, nu avem forta sa ne ridicam deasupra lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate pentru ca suntem o generatie de sacrificiu sau pentru ca se joaca altii cu nervii nostri?Am inceput sa ne pierdem optimismul si puterea de a visa,dar toate au inceput si un sfarsit.Adica eu sunt foarte tanara si nu am timp sa-mi consum energia cu banalitati.Tu spui altceva despre tine?Pupam ochisorii frumosi.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai pus pe ganduri...eu nu am nici 30 de ani si deja ma port ca o babuta..ma plang de toate durerile, m-au impovarat grijile si problemele...cred ca ar fi timpul sa ma mobilizez putin...
    Ai scris frumos..pupam fetele frumoase

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumos Loredana, ne-ai dat de gandit, mi-a placut de bunicu". Cred ca o sa vreau sa vad si eu filmul

    RăspundețiȘtergere
  6. nu am vrut sa dau de gandit, doar faceam o simpla constatare, sa stiti.
    de altfel, si eu ma incadrez de minune in categoria celor care simt ca le trece prematur vremea.
    ma mai surprind spunand fraze paralizante, care imi fac parul maciuca, de genul "pe vremea mea..."
    dar sunt convinsa ca va veni si vremea cand vom aprecia anii si timpul la adevarata lor valoare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Povestea cu bunicul e misto! Trebuie sa o pun la dosar si sa o citesc din cand in cand...:).

    Iar Up e superb! Eu am plans si ras deopotriva, m-a cucerit de-a dreptul optimismul din film.

    PS. Voiam sa iti scriu mai demult ca orhideea mea are boboci. I-am taiat vrejii aceia care nu mai produceu nimic mai sus de doua "noduri" si a dat un vrej nou cu 4 boboci si apoi o crengutza noua de pe un vrej vechi cu vreo trei boboci. Plus frunze din belsug...A ta ce mai face?

    RăspundețiȘtergere
  8. multumesc salmi ca ti-ai adus aminte de ea. i-a crescut un vrej nou care acum ii creste. in ritmul in care creste sper ca pana la craciun sa aiba flori.

    RăspundețiȘtergere
  9. Super tare....merci de sfat; il iau chiar acum de pe torrent.
    Sa dea domnul sa traim sanatosi si linistiti sufleteste, exact atat cat ne este ursit.
    Multi pupici pentru cele 2 fete:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Scuze....pupici pt. cele trei fete:)

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.