Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.

About

luni, 29 august 2011

Astăzi e ziua mea!

Când eram fetița părinților mei, când eram mică-mică, nu țin minte să-mi fi sărbătorit vreodată ziua mea. Nu spun că asta nu s-a întâmplat. Pur și simplu eu nu-mi amintesc. În zestrea mea de amintiri pe care o port cu mine de atâția ani nu a rămas nimic despre un asemenea eveniment, nici o urarea făcută de părinți, nici o lumânare plăpândă, nici un tortuleț, nici un cadou deosebit, nici măcar vreo poză rătăcită. Nimic.
Nu-mi pot delimita clar în amintiri care e prima zi de naștere pe care am sărbătorit-o.
În vremea copilăriei mele, în sătucul în care am crescut, nu se punea un accent deosebit pe zilele de naștere ale copiilor.
Când am mers la școală, în spatele catalogului era o rubrică cu data nașterii. În dreptul meu scria: 29 august.
Da, ziua mea era 29 august, zi de mare sărbătoare.
Cât timp au trăit bunicii mei, mămuța și tătuța, nu m-au sărbătorit niciodată cu tort și cu petreceri. Probabil și pentru că ziua mea era zi de post. Dar nici nu uitau de ziua mea. În fiecare an, în ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Bătezătorul,la masa de prânz, primeam un pepene roșu sau un harbuz cum îi spuneam noi și o sută de lei. În fiecare an. Acum mai multă vreme, la țară nu se aduceau pepeni din import, nu erau sere, nu știu cum se făcea că atunci era prima dată în an când mâncam pepene. Și de multe ori și singura dată.
De atunci, ori de câte ori mă gândesc la ziua mea îmi revine în minte și în suflet dulceața și parfumul harbuzului. Așa am petrecut an după an; eu, bunicii, harbuzul și suta de lei. Și tot fără nicio poză. Iar ca o coincidență stranie, când m-am gândit la lucru acesta și am căutat prin casă, nu am găsit nicio fotografie de la ziua mea. Nici măcar din anii din urmă, când chiar m-am sărbătorit cu toate cele necesare unei asemenea împrejurări.
La 14 ani mi-am făcut și eu buletinul ca toți copiii patriei. Eram o puștoaică de la țară dar cu buletin de oraș. Tata fusese chemat la poliție să-mi dea certificatul de naștere să mi se poată face buletinul. Și a venit și ziua în care mi l-am ridicat. Nu de la ghișeu, ca toată lumea, ci dintr-un frumos birou, unde un domn polițist drăguț m-a felicitat și mi-a înmânat buletinul. Pluteam de fericire. Trăiam din plin euforia momentului.
În momentul în care mi-am deschis buletinul, lumea mea s-a prăbușit.
În buletinul meu, în mult-așteptatul meu buletin scria: data nașterii: 30 august.
La început m-am panicat. E o greșeală. Nu se poate! Mi-au greșit buletinul! Eu sunt născută în 29. Nu e posibil așa ceva! Îmi vreau ziua mea înapoi!
Poate vouă nu vi se pare nimic prea grav, dar în viața mea în care nu aveam enorm de multă statornicie, aveam nevoie de un reper indestructibil, ceva sută la sută sigur, cum ar fi să nu ai dubii asupra unor lucruri în aparență simple și banale, de exemplu data nașterii.
Un an întreg, până am mers la liceu am stat ca pe ghimpi și m-am rugat să se întâmple un miracol, să fie altă dată trecută în certificat decât în buletin. Atunci, pentru înscriere, tata mi-a dat certificatul de naștere în care scria aceeași nenorocire: 30 august.
Din anul acela, când e vorba de acte și alte chestiuni legale, răspund fără să clipesc. Sunt născută în 30 august. Dar dacă sunt întrebată de prieteni sau alți curioși, răspund 29 și 30. O vreme spuneam 29 sau 30. Dar între timp profit și eu să mă sărbătoresc în ambele zile. Știți voi, dacă viața îți dă lămâi faci limonadă sau dacă viața îți oferă lămâi îți aduci un gin, după caz, după cum preferați. Eu m-am împăcat între timp cu lămâile mele. Și nu mă surprinde nici când sunt felicitată pe 31.
O vreme am fost foarte discretă când era vorba despre ziua mea. Nu trâmbițam nicidată că se apropie, știți voi, cum fac copiii care spun luna asta va fi ziua mea sau maine e ziua mea. Nu. Eu tăceam și așteptam să văd cine își amintește de mine. Eram cam masochistă de felul meu, deoarece lumea avea și alte treburi de făcut. Desigur, un asemenea comportament nu mi-a adus nimic bun, decât durere, amărăciune și multe nopți de plâns. Dar eu tot timpul am fost o adolescentă ciudățică, introvertită și foarte bună prietenă cu plânsul, prin urmare nu era ceva neobișnuit.
Cel mai mult m-a durut însă când am împlinit 18 ani. Evident și atunci am așteptat să văd cine își amintește. Dar nu și-a amintit nimeni de cei 18 ani ai mei și marea mea aniversare. Nimeni. În niciuna din cele două zile.
Între timp, am învățat și eu de la fiica mea, care își anunță încă din ianuarie ziua ei din mai.
Așa că...
Astăzi împlinesc 33 de ani!
Astăzi e ziua mea!
Și maine!


37 comentarii:

Mariana 29 august 2011, 14:39  

atat de trist si totodata ciudat, nu? cred ca au fost multi in situatia ta, au imi amintesc primul tort, dar nu-mi amintesc daca era la 8 ani sau la 10, totusi era de ciocolata , iar eu eram la bunici si ai mei au venit cu el...stiu ca eram foarte fericita(restul nu mai conteaza)
La multi ani fericiti si sarbatoritiintr-atat ca sa ii compenseze si pe cei trecuti si sigur ii va compensa , minunata ta familioara va avea grija de asta
Sa fii fericita si sa ai zile speciale(azi si maine)

Ana 29 august 2011, 14:48  

Eu spre deosebire de tine imi amintesc ca mereu am fost serbata, desi nu eram niste bogatasi, insa mama si mamaia aveau mereu grija de ziua mea sa nu imi lipseasca tortul si cadourile ( modeste,dar erau) In schimb sunt trista acum, am momente grele si nu stiu cand va fi asa cum imi doresc.
Capul sus, esti un om frumos si implinit. Si te iubeste foarte multa lume, sunt convionsa, Esti un om special si deosebit, ai iubirea sotului si a fetitelor. Si pe a mea, caci imi esti ca o sora. Te imbratisez cu multa dragoste si iti urez sa ai parte doar de zile frumoase ,vesele cu iubire si sanatate, alaturi de cei dragi tie, iar Domnul sa te aiba mereu in paza LUI. Si Sf Ioan Botezatorul.
La multi ani, mami frumoasa de doua printese! :*

Anda 29 august 2011, 15:33  

Loredana, multi, multi ani fericiti inainte iti doresc! Imbratisari, multe si pentru azi si pentru maine! Cu drag!

Aurelia 29 august 2011, 15:59  

La multi ani, frumosi si fericiti, draga Loredana!

corina 29 august 2011, 16:04  

Loredana, imi aduc aminte ca la 14 ani cred, am primit o carte de la mama.Era una mare foarte groasa cu coperti tari in culoare alba si scria pe ea cu litere aurite:Dimitrie Bolointineanul.Fiind destul de frageda la varsta, nu m-a atras nimic din ea....
In rest zilele erau obisnuite nu cu atata forfota ca acum.
Poate pe acea vreme erau prea simple iar acum sunt prea complicate...
Nu da voie amaraciunii sa-ti absoarba sufletul...
Ce ti-a lipsit in copilarie ai primit in viata de familie si acesta e lucrul cel mai important.
Vezi?Dumnezeu te-a rasplatit cu o varsta atat de frumoasa, iar de familie nu mai vorbesc!
Iti doresc din suflet:
La multi fericiti ani!
Binecuvantari!

Loredana 29 august 2011, 16:15  

Multumesc tare mult pentru urari si pentru gandurile voastre bune, fetele mele dragi.
Mi-am dat seama ca am scris un text mult mai trist decat as fi vrut, dar pur si simplu asa a fost.
Nu sunt amarata.
Acum nu mai sunt asa buna prietena cu plansul, nu va faceti griji.
Va pup cu drag!

Dana 29 august 2011, 16:20  

La multi ani fericiti alaturi de cei dragi (inclusiv Domnul!)...
si felicitari pentru felul in care ai povestit. O calda imbratisare!

Ramona 29 august 2011, 16:27  

La mulţi ani, Loredana! Am zâmbit citit articolul tău, pentru că am recunoscut situaţia. Mai ştiu pe cineva drag mie tot cu două zile de naştere, cea din buletin şi cea reală şi o sărbătorim de două ori, merită din plin :)

Daniela 29 august 2011, 16:41  

La multi ani, Loredana ! Zimbeste ca viata e frumoasa, indiferent de data de pe buletin... Prima zi pe care am sarbatorit-o cu adevarat, a fost la 18 ani, bineinteles cu citeva prietene, dar nu stiu daca pe vremea mea se faceau torturi... Cu tort am inceput sa o sarbatoresc de cind m-am casatorit si avem fetita... asa ca, nu esti singura care nu a suflat in luminari. Pupici si sa ai o zi minunata, o zi asa cum iti doresti sa o sarbatoresti !!!

Taniuşa 29 august 2011, 17:38  

La multi ani fericiti Loredana! si pentru azi si pentru miine.
Tatal meu toata viata si-a sarbatorit ziua in noiembrie si la 40 de ani a descoperit ca e in septembrie le sarbatorea pe ambele. Sa ai doua zile de nastere nu e asa de rau... daca uita cineva sa aduca cadoul azi ii zici sa vina miine ;)))) hihihi
Multa sanatate iti doresc Loredana fericire, bucurie, pace sufleteasca si in familie si sa ai zile frumoase nu numai astazi dar anul imprejur.

Carol 29 august 2011, 18:24  

La Multi Ani!draga prietena.
Sa fii sanatoasa si fericita mereu.
Sa va aibe Dumnezeu in grija.
Pupici

catalina matei 29 august 2011, 18:35  

la multi ani, ancuta! si pentru azi... si pentru maine... si pentru 31...

adriana 29 august 2011, 19:04  

La multi ani, Loredana! Frumoasa varsta! Bucura-te de anii tai!

Sara 29 august 2011, 21:44  

La Mulți Ani, doamna Loredana! Să fiți sănătoasă, să vă puteți bucura de familia dumneavoastră frumoasă! Pupici și îmbrățișări magice! :)

KaBea 29 august 2011, 22:13  

LA MULTI ANI "ciudatica" noastra draga si-ti doresc din toata inima ,ca de acum incolo sa ai amintiri minunate,poze muuuuuulte,lumea sa nu mai uite,iar tu sa nu mai ai lacrimi in ochi.Toate fericirea sa se preasca la tine.Imbratisari multe si un tort imaginar maaaaaaaaaaaaaaaare,ca altul nu pot.Pup dulce.

salmi 29 august 2011, 23:27  

La multi multi ani fericiti tinerico! :)

Marilena 29 august 2011, 23:49  

La multi ani! Sa ai viata frumoasa, cu sanatate si multe bucurii alaturi de cei dragi!

g.cojocaru 29 august 2011, 23:52  

La multi ani cu santate! O viata lina si fericita.

alina 30 august 2011, 02:52  

La multi ani frumosi si fericiti, Loredana, si ieri si azi si mereu! :)

Nici eu nu am avut nicio anniversare serbata in copilarie si adolescenta, nici macar pe aia de 18 ani! Dar ... intre timp am inteles ca esentialul este altul - ca de ziua mea sa fiu alaturi de cei dragi mie, restul sunt prea putin importante. :)
Te imbratisez.

carmen 30 august 2011, 08:58  

La multi ani frumosi cu sanatate sa-ti petreci impreuna cu cei dragi!!!

Liliana 30 august 2011, 09:19  

La multi ani binecuvantati, draga Loredana!

Te imbratisez tare, tare....

Diana Z. 30 august 2011, 14:21  

La multi ani si multa sanatate! Sper ca petreci din plin si recuperezi ceilalti ani :)

Cecilia 30 august 2011, 15:09  

La multi ani Loredana! Tot ce iti doresti sa ti se implineasca! O zi superba!

adriana 30 august 2011, 15:59  

La multi ani si astazi!

ILANA ANDREEA 30 august 2011, 17:56  

La Multi Ani, cu multa dragoste!

Elena Valentina S. 30 august 2011, 18:20  

La multi ani, draga Loredana! Cu multe bucurii, sanatate si impliniri!

Carol 30 august 2011, 23:11  

La Multi Ani! si pentru ziua de astazi, scumpa prietena.

Loredana 31 august 2011, 14:15  

MUltumesc! Multumesc! Multumesc!
Anu asta am fost rasfatata cu multe mesaje de la multi prieteni dragi inimii mele.
Multumesc din suflet!

Anonim,  31 august 2011, 18:23  

La multi ani, Anca. Esti un om extraordinar!

adriana 1 septembrie 2011, 20:48  

La multi ani si astazi, la inceput de an bisericesc.

Anonim,  2 septembrie 2011, 00:29  

La multi ani fericiti alaturi de cei dragi! :)
Olivia

angighita 2 septembrie 2011, 17:46  

Uite ca invatam toata viata, si chiar si de la copiii nostri. La multi ani, Loredana! Sa fii fericita toata viata!

Cristina 5 septembrie 2011, 20:50  

Daca ma mai primesti azi, chiar pe 5 septembrie, cu al 34 comentariu la cei 33 de ani ai tai, te imbratisez cu mare, mare, mare drag. La multi ani frumosi cu bucurii multe, asteptate si neasteptate! Iarta-ma ca am intarziat. Citind acum relatarea ta, mi-am amintit si eu de copilaria mea la tara la bunici si de faptul ca, la inceputul verii, un harbuz (in Bucovina tot harbuz se cheama) era raritate, caci era adus de departe si ca mancam pentru prima data primavara rosii sub un par mare care facea pere mari si dulci. Eu sunt nascuta iarna si toata viata am detestat iarna, pana acum 2-3 ani de cand iubesc anotimpul asta cel mai mult, caci i-am descoperit farmecul si talcul. Asa e si cu viata! La multi ani, scumpa mea! Un pupic dulce de la mine (care am tot ... 33 de ani) !***

Adriana 13 septembrie 2011, 16:42  

La multi ani si azi! :) Mie mereu mi-a fost sarbatorita ziua cand am fost mica, cu tort, cadouri multe, dar nu pe 22 (ianuarie), cand e ea, ci pe 21. Asa a fost mereu, e ca o traditie, stie toata lumea clar ca m-am nascut pe 22, asa scrie si in acte, dar de sarbatorit sarbatorim si acum pe 21, ca asa ne-am obisnuit, si in general asa se face pentru toti membrii familiei, cu o zi inainte :) Cred ca e o chestie de nerabdare :)

Loredana 15 septembrie 2011, 08:05  

Adriana, probabil ca asa e.
cand ii ai langa tine pe cei dragi nici nu conteaza fila din calendar atat de mult.

Multumesc pentru vizita!

Va astept cu drag sa reveniti in casuta mea virtuala!

Blogroll

Copyright ©Loredana

  ©Template by Dicas Blogger.