Intoarcerea acasă

Stiți care este cel mai rău vin?
Vin din concediu...
Da, cam așa e la noi acum. După o lună de concediu, vacanță, relaxare, am ajuns aseară acasă. Deocamdată încă suntem destul de stingheri în propria casă, abia am terminat de aerisit și de desfăcut bagajele, parcă nu ne găsim locul. Obișnuiți fiind cu răcoarea de la munte, căldura asta de aici ne-a cam moleșit.
Am fost foarte norocoși vara asta, că tati a reușit să aibă tot concediul legat, nu fărămițat ca altă dată.
Bilanțul de concediu arată cam așa:
*ne-am făcut sediul general la munte, de unde am fugit o săptămână și la mare.
*am experimentat cum e să mergi într-un concediu așa lung cu trei fete. Am avut pentru o lună o fată în plus; o fată de vacanță. Dar ne-am întors întregi, nu a fost o experiență prea grea, ne-am descurcat destul de onorabil, zic eu.
*ne-am întâlnit cu rude și prieteni dragi.
*am plimbat broscuta cu noi peste tot, inclusiv la mare. La mare am luat-o cu gândul de a-i reda libertatea lângă un lac cu apă dulce, dar nu a fost posibil din cauza plânsetelor unei anumite fetițe, care s-a răzgândit, așa că s-a dus pe apa sâmbetei intenția noastră onorabilă.
*am trecut Dunărea cu bacul.
*am reușit să facem dependentă de înghețată mezina noastră, care mă lăsa întotdeauna fără porție.
*suntem cu toții sănătoși (deși preț de vreo 3 zile ne-am luptat cu o enterocolită luată de la mare), veseli, bronzați și pregătiți pentru un nou an de muncă.