A fost întrebată odată o mamă, care era copilul ei preferat, cel pe care îl iubea mai mult.
Surâzând, ea răspunse:
"Nimic nu este mai încăpător decât o inimă de mamă.
Copilul ales este acel căruia mă dedic trup și suflet...
cel bolnav, până se însănătoșește;
cel plecat, până se întoarce;
cel obosit, până se odihnește;
cel flămând , până-i sătul;
cel insetat, până bea apă;
cel ce citește, până învață;
cel dezbrăcat, până se îmbracă;
cel ce nu lucrează, până se angajează;
cel îndrăgostit, până se căsătorește;
cel ce se căsătorește, până conviețuiește;
cel ce devine părinte, până ce-i crește copilul;
cel ce promite, până ce se ține de promisiune;
cel datornic, până plătește;
cel ce plânge, până se inveseleste;
cel ce m-a uitat ... pana isi aminteste..."
Inteleapt raspuns...
RăspundețiȘtergereFrumos gandul tau!
Ce frumos si adevarat! Numai cine are mai mult de un copil stie asta!
RăspundețiȘtergeref frumos, eu cred ca oricine are cel putin un copil stie asta :)
RăspundețiȘtergereOrice mama simte asta, caci inima cea mai incapatoare e inima unei mame. Foarte frumos raspunsul si foarte adevarat. Multumesc Loredana
RăspundețiȘtergerefoarte frumos si impresionant
RăspundețiȘtergereFoarte foarte adevarat. Multumim Anca.
RăspundețiȘtergereCat de frumos si plin de intelepciune! Cateodata uitam cat de multe stie inima unei mame!
RăspundețiȘtergere