Confessio

Doamne, tinde-Ti patrafirul
peste fata mea de lut,
sufletu-mi neghiob si slut
sa-l albesti cu tibisirul
cand amurgu-si toarce firul
peste-un pic de gand tacut.

Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e pacat;
eu stau pe-un colt plecat
si sa-mi scriu povara vinii,
pe cand Tu, la vremea cinii,
sa-mi soptesti ca m-ai iertat

Aciuiati pe-o vatra noua
vom purcede spre nou cant;
eu, o mana de pamant,
Tu, lumina-n strop de roua,
migali-vom cartea-n doua:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Si-ncaltandu-Te-n sandale
sa pornesti pe drum stelar,
intr-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
si-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

(Valeriu Anania)

          Nici nu-mi vine sa cred că au trecut deja  doi ani de când Î.P.S. Bartolomeu a plecat spre un dialog deplin cu Cel căruia îi închinase viața.
          Dumnezeu să-l odihnească!

Barele de la perdea

           O poveste posibil adevărată despre veșnicul conflict dintre bărbați și femei...        
     O femeie recent  divortata, isi petrecu prima zi impachetindu-si  lucrurile in cutii si valize.   A   doua zi a venit un camion si a incarcat  totul, inclusiv mobila.  A treia zi , s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a  pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kg de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin  alb pus la gheata.  Cind a  terminat de mincat, a demontat toate barele de la  perdelele din fiecare camera, le-a scos  capacele  laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii  ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din  nou barele la geamuri.  
          Cind s-a   intors, fostul sot s-a   mutat cu amanta si cu noua lui mobila. In primele zile  totul fu perfect. Insa in curind, incet-incet, casa a  inceput sa puta.  Au incercat de toate: au facut curatenie, au  aerisit, au revizat gurile de ventilatie  pentru  eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci  morti inauntru, au spalat covoarele... In fiecare  coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit  zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani  sa schimbe covoarele... In zadar.  Nimic nu functiona.  Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa  lucreze si pina si fata care facea curatenie in  casa, i-a abandonat.  Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute.  Dupa o luna inca nu gasisera pe nimeni dispus sa  cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai  raspundeau la telefon.  In final au cumparat o casa   noua.  
          Intr-o  zi, fosta sotie il suna ca din intamplare si din treacat il intreaba cum o mai duce. El  raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo  explicatie.  Ea il asculta  calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa  vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Banuind ca  ea n-are nici o idee de adevaratul motiv pentru care o  vinde, ii propune a zecea parte din pretul real  al  locuintei, ca sa scape cit mai repede. Femeia accepta  si in citeva ore avocatul ii aduce actele la semnat.  
          O saptamina mai tirziu, barbatul si amanta se   oprira la poarta casei, observind surizatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le   urcau in   camion.  Totul... inclusiv  barele de la perdele...     
          German Dehesa spunea ceva asemanator:  "noi, barbatii, ar trebui sa intelegem ca femeile  sint invincibile,  imparabile si  de neintrecut"...   

Darul numit zăpadă

          Ninge. De fapt, dimineață ningea un pic mai frumos, cu fulgi mari, acum ninge mărunțel. Și tot atunci, la vremea fulgilor mari, ne-am bucurat din toată inima. I-am pipăit, i-am mângâiat cu obrazul, i-am lăsat să ni se topească pe limbă, i-am lăsat să ne cotropească toate simțurile.
          Evident, dacă sunteți dintr-o zonă a țării unde nu vi se vede moțul căciuliței din nămeți, poate că nu ne veți înțelege entuziasmul, dar la Cluj nu a nins. Cu excepția începutului lui decembrie, când am putut să facem și noi un om de zăpadă sănătos, nu s-a mai adunat zăpada nici măcar de-un săniuș. Iar asta e marea noastră durere, marea noastră suferință, că nu am apucat să ne dăm cu sania. Chiar dacă tot timpul a existat câte un mic petic de gheață pe undeva, nu a fost zăpadă de sanie.
          Cea mare s-a rugat de joia trecută într-una să ningă, sâmbătă a fulguit un pic, dar cam atât. Așa că dimineață era fericită nevoie mare, dar după cum a început să cearnă cu fulgi mici-mici care se topesc când ajung pe stradă, tind să cred că fericirea ei a fost de scrută durată.
          Mi-aș dori să ningă ca în povești, dar deocamdată avem parte doar de-o poveste tare scurtă, de câteva rânduri doar, așa ca și cele din manualul de clasa I.
          Când mă uit pe fereastră și văd că fulgii se fac tot mai mici și trebuie să te uiți insistent ca sa-i vezi, simt că mi se face tare dor de un basm.

           La voi cu e? Ați primit în dar zăpadă? V-ați bucurat de ea?
 

24 ianuarie - Mica Unire

În fiecare an, la 24 Ianuarie, ne amintim cu emoție și mândrie de mărețul act al Unirii Principatelor Române prin care s-au pus temeliile statului român modern. Prin Unirea Moldovei cu Muntenia se împlinea un vis, un ideal pe care poporul nostru îl nutrea dintodeauna.
  Ziua de 24 ianuarie 1859 era ”ziua cea mai mare a veacului”, cum a fost numită de către Mihail Kogălniceanu.
 Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a însemnat punerea bazelor statului național modern român. La 22 ianuarie 1866 s-a numit primul guvern iar 2 zile mai târziu avea să se constituie primul parlament.

          Așadar, o zi de bucurie. La Cluj o sărbătorim cu artificii, de la ora 20.00, în piața Avram Iancu.

Campionatul European de Patinaj Artistic, Zagreb 2013

          A sosit în sfârșit vremea lor, a regilor gheții.
          Eu, recunosc, sunt topita după patinaj artistic. Am mai dat din întâmplare astă iarnă peste diverse competiții, dar Campionatul European e încă un frumos prilej de a ne delecta cu grația inconfundabilă a patinatorilor.

          Iată când puteti urmari programele scurte si libere ale Campionatului European, pe TVR2:

Miercuri

• 14:30 – 17:20 Programul scurt – Proba de dans
• 20:00 – 22:20 Programul scurt – Proba de perechi

Joi

• 9:10 – 10:30 Programul scurt – Proba de dans (reluare)
• 10:40 – 12:00 Programul scurt – Proba de perechi (reluare)
• 14:30 – 17:20 Programul scurt – Proba masculina
• 20:00 – 23:30 Programul liber – Proba de perechi

Vineri

• 9:10 – 10:30  Programul scurt – Proba masculina (reluare)
• 10:40 – 12:00 Programul liber – Proba de perechi (reluare)
• 14:30 – 17:20 Programul scurt – Proba feminina
• 20:00 – 23:20 Programul liber – Proba de dans
• 2:20 – 3:10 Programul scurt – Proba feminina (reluare)
• 3:10 – 4:25 Programul liber – Proba de dans (reluare)

Sambata

• 15:00 – 18:30 Programul liber – Proba masculina
• 20:00 – 23:20 Programul liber – Proba feminina

Duminica

• 9:10 – 10:30 Programul liber – Proba masculina (reluare)
• 10:40 – 12:00 Programul liber – Proba feminina (reluare)
• 16:00 – 18:15 Gala laureatilor live

 EUROSPORT-ul transmite doar finalele:

• Joi 22:00 – 23:00 Programul liber – proba de perechi
• Vineri 22:00 – 23:00 Programul liber – proba de dans
• Sambata 22:00 – 23:00 Programul liber – proba feminina; 23:00 – 00:00 Programul liber – proba masculina

           Să înceapă magia!
          Care vă sunt preferații?

Arta de a iubi

          Din când în când, printre supe, felul doi, joaca cu mingea, băutul a 20 de cănițe de ceai imaginar, dictări, corectat tot soiul de textulețe, mers și venit pe oriunde am treabă, îmi fac timp și pentru o carte pentru sufletul meu. Azi, Arta de a iubi, Erich Fromm.
          Mi s-a spus că e o carte excelentă  și se recomandă a fi citită în special atunci când apar problemele în căsnicie. Nu vă speriați, nu e cazul, eu am luat-o preventiv, ca pe Imunogrip sau vitamina C, dacă vreți.
          Abia aștept să descopăr dacă a iubi e o artă. Probabil că este. Cum a fi iubit este un noroc chior sau, să mă exprim romantic (și poate mai aproape de adevăr) un dar divin. Deși înțelepții spun că ”niciodată cel care iubește nu caută fără să fie căutat de cel iubit”, ipoteza aceasta se referă mai mult la faptul că atunci ”când iubirea lui Dumnezeu crește în inima ta, fii sigur că și Dumnezeu te iubește pe tine”. Între pământeni se întâlnesc destule cazuri în care poți iubi fără nici cea mai mică speranță de a fi iubit, cum și reciproca e valabilă, poți să fii iubit, dar să nu iubești persoana respectivă. Bineînțeles că toți visăm cu ochii deschiși, iar cei mai norocoși chiar trăim magia de a iubi și de a fi iubit de aceeași persoană, în același timp...
          Voi ce aveți pe noptieră?

Culoarea fluturelui din suflet

          Nu de mult, Aurelia lansa o provocare de ianuarie, de luminat inima, sufletul, mintea, ziua sau tot ce dorim noi.
          Dacă am fi un fluture,  cu ce culori am fi îmbrăcați?
          Așadar, dacă aș fi un fluture aș avea mult mov, roz, poate alb sau roșu,

dar nu știu dacă mi-ar păsa.
          Dacă aș fi un fluture, cel mai mult m-aș bucura de faptul că zbor...
          Dacă vă place provocarea, deși vedeți mai mulți fulgi pe fereastră decât fluturi, puteți visa și voi alături de noi.

Cum se citește în clasa I

           Vă mai amintiți prima carte pe care ați citit-o?
          Eu, să vă mărturisesc sincer, nu-mi amintesc. Poate doar pentru că a mea copilărie a avut loc pe vremea lui Matusalem, cine știe... Îmi amintesc foarte bine care a fost prima carte  care mi-a plăcut foarte mult, dar nu aș putea băga mâna-n foc dacă aceea a fost prima carte citită sau nu. Oricum, știu sigur că în clasa a doua eram deja prietenă cu cărțile.
          Dar nu despre aventurile mele în ale cititului voiam să vă povestesc astăzi, ci despre ale micii mele școlărițe. La grădiniță Paula  nu a fost învățată să citească. Știu că se mai practică pe la alte grădinițe, dar nu a fost cazul la noi. Când a terminat grădinița, adică vara care a trecut, cunoștea toate literele, lega cuvintele simple și scurte, chiar si mai lungi, dar simple (gen: pepene, banana, pădure), adică silaba formată doar din consoană și vocală. Unde erau mai multe consoane, deja lega mai greu. Noi nu am insistat, am zis chiar că e foarte bine, doar de aia merge copilul la școală, ca să învețe carte. Nu trebuie să fie academician când pleacă în clasa I. Am lăsat copilul să se dezvolte în ritmul lui și nu l-am forțat cu nimic.

         Undeva, pe parcursul vacanței de vară,  ni s-a spulberat însă toată fericirea și încrederea noastră. Mai toată lumea care afla povestea noastră zicea că nu e de bine, că acum sunt alte vremuri, că argumentul că atât eu cât și tatăl ei nu știam să citim când am mers la școală și că asta nu ne-a împiedicat cu nimic în evoluția noastră, nu e chiar cel mai indicat de invocat. Acum neapărat copilul trebuie să știe să citească, că altfel va suferi și va rămâne tare mult în urmă, că vom avea foarte mult de muncit pentru a recupera, că tot noi vom fi ăia care vor trage ponoasele, că ne va părea rău. Când în spatele acestor păreri s-au aflat și învățători cu ani mulți de experiență, am zis: gata, e vremea să facem ceva.
          Și am făcut. Ceva ce nu făcusem niciodată în 7 ani. Am ținut cont de părerea celorlalți mai mult decât de instinctul meu matern. Și nu doar atât, am lăsat alte persoane să o ”ajute”.
          Numai că, ”ajutorul” (pe care recunosc că eu îl cerusem) a venit la pachet cu replici de genul: ”te vei face de rușine”, ”vei fi singura care nu va ști să citească”, ”toți ceilalți copii vor râde de tine”. Evident, nimeni nu dorea să sune așa rău, doar că până să pot eu protesta erau deja spuse, iar de corectat, lucrurile astea se corectează greu. Așa că s-a produs declicul...
          Pur și simplu nu a mai vrut să citească. Instinctul meu de apărare a intrat din nou în funcțiune, dar deja viermele neîncrederii apucase să-și facă culcuș în micul ei suflețel.
          Cam așa am început anul școlar. Știa, cunoștea, dar, vorba bancului, nu înțelegea de ce atâta grabă.... Din fericire pentru noi, nici unul din lucrurile prezise nu s-au adeverit. Pentru că, din experiența noastră dar și a altor copii pe care îi cunoaștem bine, am constatat că învățătoarele îi tratează pe copiii din clasa I ca pe niște copii din clasa I. Surprinzător, nu? Cine s-ar fi gândit?
          Evident, sunt și copii care știau să citească bine când au început școala și alții care încă și acum silabisesc și nu se descurcă, dar doamna (domnișoara în cazul nostru) învățătoare nu a discriminat pe nimeni. Nu din aceste motive. Glumesc, desigur, chiar a fost foarte bine pentru noi, nu am nimic de obiectat în privința învățătoarei.
            Acum citește toate literele și micile lecții de la ele cu ușurință, cu încredere, dar cam atât. Doar ce e obligatoriu și nimic în plus. Nu se avântă din proprie inițiativă mai departe. Ceva a rămas acolo... Decât să citească ceva suplimentar, mai bine preferă să primească o dictare (și scrie atât de frumos, pupe mama pe ea!).
          Prin urmare, încă suntem la capitolul mici trucuri. Adică eu îi citesc poveștile seara și profit de pasiunea și chiar slăbiciunea ei pentru ele, așa că facem mici artificii. Ea citește titlul sau capitolul, iar eu citesc mai departe. Sau eu citesc și zic: au ajuns la..., a primit un..., prietenii se numeau..., iar ea descoperă toate astea prin citit.

          Micile mele trucuri au dat roade. Acum citește prima ei carte: Lili și planta pe care n-o iubea nimeni.Cartea i-a fost dăruită de Moș Nicolae, împreună cu o altă surată de-a ei pe care i-a citit-o mama, așa că abia așteaptă să vadă ce aventuri o așteaptă pe zâna din carte.
          Viața e plină de întâmplări neobișnuite și provocatoare, atât pentru zânele celebre, cât, mai ales, pentru cele din clasa I.

Cum faci bani cu facebook-ul?

 - Cum faci bani cu facebook-ul?
 - Urmand, 3 pasi simpli:
1. Intri pe setari cont.
2. Da-i click pe dezactivare cont.
3. Te duci la munca....

Mănuși, fulare, căciulițe

          Da, e vremea lor. A mănușilor, fularelor, căciulițelor, gecuțelor, a ciorăpeilor groși. Niciodată nu ai suficiente, mai ales dacă deții un pui mic care își uită mereu pe undeva ba câte o mănușică, ba un fular. În cazul a mai mulți pui, pierderile cresc direct proporțional. Bine, dacă e să recunosc, cel mai mult pierdem umbrele, dar aici copiii nu au (încă) nicio vină. Eu sunt cea ”responsabilă” cu uitatul și, implicit, pierdutul.
          Prin urmare dacă doriți să vă faceți provizii pentru iarna asta sau pentru următoarea, că tot e în toi sezonul reducerilor, nu strică să țineți cont de faptul că promotia  Meli Melo continuă, acum cu un nou val la categoria: Accesorii de iarnă. Toate produsele disponibile la preturi cu 50% mai mici!
          Mie mi-au plăcut foarte mult căciulițele lor de sezon, dar și niște modele mai primăvăratice. Am văzut pe saitul lor niște căciulițe și fulare tare frumoase în formă de buburuză și de căpșunică, care mi-au cucerit fetele.
          Iar tot la capitolul preferințe, pot adăuga în top și niște accesorii tare drăguțe în formă de instrumente, chei și note muzicale.
          Voi ce (accesorii) ați văzut iarna asta și v-a mers la inimă?

Beethoven si planurile noastre

          Dacă stați cumva într-un ochi și încă nu sunteți pe deplin lămuriți ce legătură ar avea una cu alta, permiteți-mi să vă lămuresc.
          Astăzi scolărița mea mi-a spus:
 - Mami, trebuie să-ți pregătești o batistă!
 - ?
 - Trebuie să-ți pregătești o batistă frumoasă pentru următoarea noastră serbare.
 - ???
 - Vom cânta o melodie de Beethoven atât de tristă, încât vei avea nevoie de o batistă.
          Abia aștept să o ascult, să mă smiorcăiesc de atâta drag, să-mi șterg lacrimile ușor teatral cu batista mea frumoasă, să o pupăcesc toată și iar să o ascult, să...
          Evident, nu are nicio importanță că serbarea va fi cel mai probabil la vară, iar noi (adică ea) abia am început semestrul. Sper doar să nu uit până atunci și să-mi las acasă minunata mea batistă...

Eminescu

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară...

          E ziua lui Eminescu. Ziua în care, acum mulți-mulți ani, Dumnezeu a dăruit acestui popor un mare poet.
          Să nu-l uităm!

Pentru iubitorii bufnițelor...

          Dacă vă plac bufnițele și doriți să aveți un calendar frumos pe 2013 cu aceste păsări dragălașe, vă puteți realiza singuri unul aici:

          E suficient să vă selectați luna preferată sub fotografia care vă place și puteți descărca gratuit calendarul. Îl puteți face oricum doriți. Veți vedea că sunt niște imagini absolut încântătoare. Și dacă nu vă dați în vânt după bufnițe, tot nu o să vă lase indiferenți.
         Spor la treabă!

La patinat...

          Unul din cadourile frumoase și mult-așteptate pe care ni le-a adus Moș Crăciun de-a lungul anilor, a fost o frumoasă pereche de patine roz. Fetița cea mare a fost fericita destinatară. Iar ea le-a folosit destul de mult în prima iarnă în care îi plăcea să facă concursuri pe gheață, multișor în a doua, iar în cea de-a treia doar de câteva ori, iar în acesta în care am ajuns cu povestea, o singură dată. Data aceasta a fost acum două zile.
          Nu ne-am dus la patinoar, ci pe lacul din parc, acolo ne place mult mai mult. Spațiul e mult mai mare, nu riști să dea nimeni peste tine, plus că te poți da și cu săniuța. Am văzut inclusiv niște băieți care jucau hochei.
         Cât timp tati o ajuta pe Paula să-și recapete încrederea că se descurcă minunat, eu și mezina ne-am dat cu săniuța și ne-am distrat copios. Mi-a plăcut tare mult parcul pe înserat, cum se vedea gheața sub lumina felinarelor, cum se vedeau stelele pe cerul ca de cleștar.

          Evident, nu am văzut pe nimeni atât de elegant pe gheață. Toată lumea avea gecuțe și echipament corespunzător. Am văzut niște căciulițe tare frumoase la o mămică și fetele ei, chiar și un domn un pic mai excentric cu pălărie de cowboy, dar pe nimeni în paltonaș și nici cu joben :)
         La sfârșit, ceasul rău (și nici măcar nu era marți) a făcut ca patinatoarea noastră să cadă pe-o mânuță. S-a plâns de durere, deși nu i s-a umflat mânuța și putea să strângă pumnulețul. Doctorița zice că nu are nimic, ea încă se mai plânge de durere. Sperăm să treacă repede, nu de alta, dar e mânuța dreaptă.
          Cam așa a decurs experiența noastră în ale patinajului, acum la începutul anului. Voi ce experiențe ați avut?

Nume preferate de clujeni in 2012.

           Nu știu dacă vă interesează în mod expres ce nume de botez folosesc clujenii, dar mie îmi place să citesc povești despre nume, mai ales că fiecare generație are câteva nume mai populare să zicem.
          Numărul naşterilor şi căsătoriilor din Cluj-Napoca a crescut anul trecut faţă de 2011, potrivit datelor centralizate de Primărie și preluate de presa locală.  Anul trecut s-au născut nu mai puțin de 5.974 de bebeluși. Dintre copiii născuţi în anul precedent, 3.082 sunt băieţi şi 2.892 sunt fete.
          Cele mai des folosite prenume pentru copiii născuţi în 2012, sunt, în ceea ce priveşte băieţii David (269), Andrei (160), Alexandru (133), Luca (123), Vlad (85), Matei (66).
         Anul trecut și finii noștri și-au numit băiețelul Matei, deci probabil și el apare în sondaj, iar niște prieteni buni i-au pus numele Andrei copilașului lor. Mai cunosc (mă refer doar la cei din urbea nostră) și un Dan-Ștefan născut anul trecut, dar se pare că aceste nume nu au fost predominante.
         Cele mai des întâlnite prenume feminine folosite anul trecut sunt Maria (170), Sara (93), Ana (89), Alexandra (76).
          Mie îmi plac toate, atât de la băieți, cât și de la fetițe.
          Când am  născut-o pe Paula, erau foarte în vogă numele numele cu rezonanță românească: Mara și Ilinca la fete, iar la băieței Tudor. Dovada e că în aproape fiecare familie de prieteni avem câte un Tudor.
          La capitolul căsătorii, potrivit datelor Primăriei Cluj-Napoca, anul trecut nu a stat rău nici la acest capitol, 2174  de cupluri spunând celebrul ”Da”.
         Anul trecut, 328 de cupluri au sărbătorit 50 de ani de căsătorie neîntreruptă, iar trei clujeni au împlinit vârsta de 100 de ani.
         Cam așa arată statistica pe frontul nostru.
         Voi ce fel de nume ați pus copiilor voștri sau ați auzit că au pus alții și v-au plăcut?

Viața ca o ceașcă cu cafea

         Una dintre poveștile frumoase și pline de învățăminte, care circulă pe net, spune că un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case, au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
           Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
          Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
           Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

          Recunosc, eu nu beau cafea, dar în schimb îmi place să savurez o cană bună de ceai sau de ciocolată. Și, da, îmi place să-mi aleg căni cât mai interesante.
          Dar nu despre asta e povestea, ci vrea să spună că viata e, de multe ori, ca o cafea buna: jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata.  Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
          Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua. Căteodată ne concentrăm atât de mult pe ambalaj că uităm ce conține.
           Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

La mulți ani!

          Sfântul Ioan să vă ocrotească pe toți cei care-i purtați numele!

          La multi ani Ion, Ioan, Ioana, Ionică, Ionica, Ionuț, Nică, Ionel, Ionela!
          Să aveți un an minunat!

De-ale mezinei...

          Astăzi mezina a venit în brațele mele plângând cu lacrimi de crocodil.
          -Te-ai certat cu tati?  o întreb.
          -Doare tati spus Nu...
          Da, o doare. E mică, încăpățânată, determinată și nu acceptă refuzul. Așa că suferă.
          E greu să suferi când ai 2 ani și-un pic, dar trece.

              ”Dacă nu avem pace, este pentru că am uitat că ne aparținem reciproc.”  Maica Tereza.

Leapșa...

 Am primit o leapșă de la Catrinel, știți voi, un joc virtual cu întrebări. Asta chiar are multe întrebări, dar deocamdată am avut suficientă energie, doar abia e începutul anului :)

1. Când ai simțit că părinții tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Nu am simțít, pot doar să sper (pentru sănătatea mea psihică) că a fost un asemenea moment.


2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare până acuma?
Doar pe mine, zic eu.

3. La ce ești cel mai bun, ce știi să faci mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști personal?
La visatul cu ochii deschiși. Sunt expertă în a(-mi) crea lumi imaginare.
 
4. Ce crezi ca e cel mai enervant tic, tabiet, nărav, etc. la tine, în ochii celor dragi?
Niciunul. Sunt perfectă :) Glumesc, desigur...

5. Care e lucrul cel mai neplăcut pt tine pe care l-ai face totuși dacă ai fi recompensat financiar adecvat?
Până acum nu m-am compromis și nici nu aș face-o pentru nicio sumă, dar cred că întrebarea e un pic mai flexibilă, așa că probabil dacă aş fi într-o situaţie limită cred că aş ajunge să fac orice muncă cinstită oricât de neplăcută ar fi.

6. Care crezi ca e/ sunt cele mai importante calități pe care le-ai mostenit de la părinții tai ? Dar defecte ?
Cum nu i-am cunoscut destul de bine, mă abțin.

7. Când ai simțit ca ai arătat cel mai bine din toată viața ta ?
Când am fost mireasă, indiscutabil.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare ?
Nu m-am gândit la asta până acum, cred că depinde de context.

9. La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emoționat?
La cursul festiv de la terminarea facultății când a trebuit să țin discursul în fața tuturor (colegi , prieteni, părinți, profesori, decanul, rectorul Universității, Mitropolitul...). Și acum îmi amintesc cum făceau cu mine doi colegi exerciții de respirație. A fost singura dată în viață când am luat distonocalm. Și după a doua cezariană, când au trebuit medicii să intervină din nou pe coloană, dar atunci a fost emoție+depresie+paranoia. Am crezut că nu am să mai apuc să-mi cresc fetele.

10. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viata ta ?
M-am ferit cât am putut de asemenea momente. Până acum mi-a ieșit.

11. In fata cui sau căror tipuri de persoane te simți de obicei intimidat, pierdut, emoționat, blocat?
Deși sunt femeie în toată firea, din păcate încă mă mai las intimidată, mai ales dacă nu cunosc bine persoana și nu știu cum reacționează.
 
12. Ce-ai vrea sa schimbi la tine ?
  Din punct de vedere fizic, să scap doar de vreo 10-15 kg, nimic pretențios :) Din punct de vedere psihic și emoțional, ehei! ar fi o poveste prea lungă.

13. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubești si care iti este iubit/amant ? Dar unui eventual partener de viata de tip concubin sau consort ?
Mă rog să fie suficient de deștept și de diplomat încât să nu mă pună niciodată în asemenea situații.

14. Ce calitate a “jumătății tale” sau a eventualului amant/iubit de acum iți este cea mai dragă ?
E cel mai bun soț și tată pentru noi.

15. a) Pe cine te bazezi dacă ti se intâmplă o nenorocire ? b) Dar dacă nenorocirea o implică tocmai pe persoana pe care te bazezi de obicei ?
Pe soţ... Pe mine... Pe Dumnezeu să mă întărească... Pe prieteni.

16. Pe cine simți cel mai tare nevoia să protejezi?
Pe copii și pe toți cei pe care îi iubesc.

17. Care e domeniul de cunoaștere umană despre care ești cel mai curios sau ai vrea sa știi cel mai mult ?
Teologia, psihologia, filosofia...

18. Ce-ți lipsește cel mai tare în acest moment ?
Nu simt nicio lipsă acută, doar câteva sute de lipsuri mai mici :) Glumesc.

19. Care e cuvântul care ti se pare cel mai frumos din limba ta materna ? Dar din alte limbi pe care e posibil sa le cunoști ?
Dor, drag, dragoste... și cum spune Georgia:  Mama Loli...

20. Care e persoana care te face să râzi, să te simți relaxat in real life ? (A se elimina entertainerii profesionisti TV/film/teatru)
  Soţul meu și fetele.

21. Pentru ce te rogi lui D-zeu cel mai des?
Pentru sănătate și să fim mereu fericiți și înțelegători unii cu alții ca până acum...

22. In ce an al vietii tale ai simțit că te-ai schimbat cel mai mult ?
În 2000 și-n 2005 când am devenit mamă.



Ca orice leapsa care se respecta o dau si eu mai departe spre: Carol, Nicol, Dana, Mariana,
Sakura, Corina, Liuba.

La inceput de an...

         Viaţa este formată din lucruri mici, iar tu, cu ajutorul prezenţei tale, a observaţiei şi a agerimii, trebuie să transformi fiecare lucru mic într-o acţiune frumoasă.  

          Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim.

          Amintiţi-vă întotdeauna când să vă opriţi: nu mergeţi până la extrem. Puţină înţelepciune nu strică, dar nici puţină nebunie.

          Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi.

          Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur.

         Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă - milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.

                                        Sursa foto: google.
           Adevărata savoare a vieţii se găseşte înlăuntrul vostru.   - citate din  Osho.
 

La mulți ani!

          Nou este anul în care am intrat, noi sunt visele, speranțele și dorințele noastre, doar urările de sănătate, de bine și fericire ne urmăresc și ne îmbărbătează dintotdeauna. Să fiți sănătoși și să aveți puterea de a schimba în bine tot ce va veni!

                    "Depinde de tine daca folosesti anul nou ca frana sau motor." Henry Ford