joi, 21 martie 2013

Un dulce de post

          Orez cu prune uscate

          Un desert foarte simplu, delicios, aromat și ușor de făcut este acesta: orez cu prune uscate. Râvneam de mult la el, dar tot nu aveam prune uscate. Am făcut în toamnă de mai multe ori cu prune proaspete, dar nu are același parfum.
          Am cumpărat din piață 200 de grame de prune uscate și le-am pus într-o cratiță cu două căni de apă la fiert. Eu am ales din cele fără sâmburi, că sunt mai ușor de mâncat pentru fete. Altfel, în special cea mică, tot se oprește la fiecare prună și mi-o dă să-i scot sâmburele. Când au început să clocotească, am adăugat un bol mic de orez, spălat bine în prealabil. Eu nu am obiceiul de a cântări alimentele, așa că vă orientați voi, după ochi. La mine cred că mai mergea un pic de orez, că au fost prunele cele care au predominat, dar asta vă orientați la fața locului, în funcție de preferințele culinare ale familiei.
          A fiert foarte repede. M-am gândit că poate dacă sunt și prunele de la început va avea tendința să se prindă de cratiță, dar nu a fost cazul.
          A ieșit foarte dulce și aromat, a împrumutat din dulceața prunelor și nu a mai fost nevoie să adaug alt îndulcitor.
          De fotografii nici nu poate fi vorba, abia am reușit să-l așez pe farfurie... :)
          Să aveți spor și poftă!

9 comentarii:

  1. Deci chiar discutam recent despre orezul cu prune. Când eram copil la părinți era obiceiul (și așa este și acum în zona respectivă) să se facă la fiecare pomenire sau parastas, orez cu prune uscate. Era nelipsit acest fel ori de câte ori doreai să pomenești pe cineva cu agapă. Nu am mai mâncat din copilărie, pentru că în București nu există acest obicei și în Craiova, unde suna acum, nimeni nu gătește așa ceva. Așa că abia aștept să cumpăr prune și să fac și eu. Merci că mi-ai amintit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte bun orezul cu prune uscate, si mama il face.
    Eu am facut aseara o combinatie dupa capul meu de arpacas, prune uscate, stafide, coaja de portocala confiata si nuci. Dar din toate astea, parca cea mai pregnanta aroma e cea a prunelor uscate.
    Nu stiam ca se gasesc si fara samburi. O sa caut si eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce idee buna, o voi pune in aplicare cat de curand. Mutlumim

    RăspundețiȘtergere
  4. Marilena, sunt convinsa ca orezul din amintire e de neintrecut. La noi la parastase se facea coliva. Aici la Cluj nu se face, abia reusesc sa explic uneori ce e aia. Noi acum o facem asa ca o prajitura.

    Iuliana, la noi in piata se gasesc si cu samburi si fara si merisoare uscate si caise, tot ce-ti doreste sufletul. Sunt si la supermarket, dar mult mai scump.

    Anca, pofta mare sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar din copilărie nu am mai mâncat şi chiar mă gândeam la ea, cam fără curaj. Acum m-am hotărât şi o voi face şi eu. Inclusesem prunele uscate în lista alimentelor antistres şi nu prea ştiam cum să le combin, altfel decît cu cereale. Mulţumesc, Loredana!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu placere. E o reteta atat de simpla incat e pacat sa nu o incerci.

    RăspundețiȘtergere
  7. yammy, îmi aminteşte de copilărie. Asta şi mâncarea de gutui. Mama mai folosea zahăr caramelizat...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt convinsa ca iesea o bunatate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Minunat! Imi aduce aminte de copilarie.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.