luni, 2 decembrie 2013

O toamnă de temut

              Istoria mea personală notează toamna ca un anotimp de care să ţii cont. Pentru că ea, toamna, vine cu bune, cu rele, cu examene, cu rezultate, cu toane, cu un tumult de veşti, cu de toate, cu orice, dar nu trece nicicând indiferentă. Aşa s-a întâmplat, ca pe parcursul vieţii mele, toamna să mi se nască părinţii şi tot toamna să moară, ei, dar şi toţi cei dragi din neamul nostru, toamna m-am căsătorit cu un bărbat născut tot toamna, toamna am aflat de fiecare dată că voi fi mamă, toamna mi-am pierdut puiul pe care nu am apucat să îl ţin niciodată în braţe, toamna am avut reuşitele la şcoală, toamna mi-am început munca, mi-am publicat prima carte şi am primit primul premiu, toamna am iubit şi toamna am plâns mai mult ca oricând. Nu este sărbătoare de toamna, începând de la Naşterea Maicii Domnului, trecând prin Înălţarea Sfintei Cruci, Cuvioasa Parascheva, Sfinţii Arhangheli şi terminând cu Sfântul Andrei, la care să nu îmi fi murit cineva. De fiecare dată când începe toamna am o strângere de inimă, că nu ştiu niciodată la ce să mă aştept de la ea. Toamna se întâmplă întotdeauna ceva ce ştiu că mă va marca.
             Toamna aceasta a început relativ bine, aranjând lucrurile la muncă destul de frumos şi chiar şi operaţia mezinei a decurs fără nicio problemă. Părea o toamnă care va trece făcând doar frunzele să cadă, nerupând crengi. Şi a venit şi ultima săptămână. Am început de marţi cu o veste pe care încă o mai diger, că nu ştiu precis de unde şi cum să o apuc. Apoi miercuri seara am primit lovitura de graţie, a murit unchiul meu pe care l-am îngropat de Sfântul Andrei.
             Eu, după moartea mamei, am crescut în casa bunicilor. Mie unchii şi mătuşa mi-au fost mai mult decât simpli unchi: mi-au fost fraţi, mi-au fost prieteni, mi-au fost părinţi. La nunta mea, el a ţinut loc de tată. Iar acum nu mai e. A lăsat 3 copii, doi un pic mai mari, unul de doar trei ani, orfani. Mă dor baierele sufletului de durere. Încă sper să mă trezească cineva. Să fi fost un coşmar de noiembrie. 
            Astăzi Paula m-a întrebat cum e posibil ca moartea unui om să aducă atâta tristeţe pentru aşa de mulţi oameni. Şi tot ea a continuat spunând că poate că îngeraşii sunt veseli că li s-a adăugat cineva de pe pământ. La asta nădăjduim cu toţii, asta ne e singura mângâiere, că poate îngeraşii sunt veseli.
          Aseară, când veneam spre casă, am văzut o stea căzătoare. Cea mai mare şi cea mai apropiată stea căzătoare pe care am văzut-o vreodată. Avea coadă, ca o cometă şi s-a descompus în faţa noastră, deasupra munţilor înalţi.
            Acum a început iarna. Sper să aştearnă un strat mare şi curat peste toată mocirla din suflet!

14 comentarii:

  1. :( imi pare rau ca treci prin asa ceva, Loredana. Condoleante!
    Sper si eu ca ingerasii sunt veseli...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana, Multumesc!

    Iuliana, Multumesc. Asa speram si noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Condoleante Loredana mea draga. Te imbratisez! Imi pare atat de rau de pierderea voastra...Sa dea Domnul ca ingerasii sa fie veseli incat sa nu aiba nevoie de nimeni altcineva!

    RăspundețiȘtergere
  4. O, Doamne, ma rog din tot sufletul sa fie asa...

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare rau. Condoleante.
    Eu te inteleg perfect, pentru ca pentru mine abia incepe "acea" perioada din an. Cand vine iarna, in fiecare zi ma rog sa fie totul bine cu toata lumea. Mie cei dragi mi-au murit incepand cu ziua de Craciun si pana in martie, asa ca...
    Fii puternica pentru printesele tale si iti doresc multe bucurii din partea lor.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
  6. Totusi, toamna s-au intamplat si lucruri minunate in viata ta. Concentreaza-ti atentia asupra acestui aspect.
    Iti doresc numai bine.
    Aceeasi,
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult, Consuela.
    Sa dea Domnul sa treci si tu cu bine peste aceasta perioada.

    RăspundețiȘtergere
  8. Condoleante! Imi pae nespus de rau. In aceste situatii cuvintele sunt de prisos. Doamne ce viata incercata ai avut! Sper ca iarna sa iti aduca bucurii precum aduce soarele dupa o furtuna. Te imbratisez cald!

    RăspundețiȘtergere
  9. Loredana, imi pare nespus demult pentru pierderea celui drag din famile. Domnul va va purta de grija, stiu ca e dureros!

    Imbratisari si rugi fierbinti!

    RăspundețiȘtergere
  10. Liuba, te imbratisez si eu cu tot dragul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Condoleante...Sa ii pretuiesti amintirea, sunt sigura ca a fost un om deosebit, si asa va trai in tine...

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.