luni, 1 decembrie 2014

Eu - intre ieri si azi

 Cred că Viaţa are o ciclicitate a ei, doar de ea ştiută...
Cred că Viaţa ne duce uneori pe un drum drept, cu un singur sens, un drum nespus de lung, fără nicio ieşire, cum alteori ne învârte cum vrea ea, în cercuri mai mici, în cercuri mai mari...
Mi-a fost înapoiată ieri fotografia aceasta:

Este făcută când aveam 4 ani, adică cam cât are acum Georgia mea. Cel puţin, aşa specifică însemnarea de pe spatele ei. Şi apropo de însemnare, am constatat că fac acelaşi n ca şi mama şi am scrisul foarte asemănător cu al ei, deşi ea nu a apucat să mă vadă cu pixul în mână...
Aproape că uitasem că am dat-o de acasă şi am avut o tresărire când am revăzut-o.
Ştiu precis când mi-a fost făcută, deşi habar nu am pe unde pun cheile când intru în casă. Dar ştiu că eram cu mama când am mers la un studio foto în Iaşi, într-un loc întunecat, deşi era o zi caldă, într-un spaţiu unde am coborât câteva trepte, cred că era un soi de demisol. Îmi place să cred că privirea mea era aţintită asuprea ei.
E una din cele două fotografii pe care le am din perioada în care îmi trăiau ambii părinţi.
Şi e singura mea fotografie cu părul scurt.
Sau, cel puţin, pentru o perioadă de timp, cam vreo 32 de ani, doar atât, a fost singura mea fotografie cu părul scurt.
 E ciudat cum trece timpul şi cum trupul nostru păstrează unele caracteristici şi le pierde pe altele.
Acum a început să îmi placă părul meu scurt. Părul meu care, nu-i aşa?, nici nu mai este chiar atât de scurt.
Iar la urma urmei, când mă uit la fotografia mea de copil, ceea ce răzbate dincolo de ani, e privirea.
Privirea care, încă, o păstrează pe retină pe mama; privirea şi un fel de triteţe premonitorie...

22 de comentarii:

  1. Loredana, ce frumoasa esti!:) si la 4 ani erai o scumpica. Nu te-ai schimbat mult!*:

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ca zici ca nu m-am schimbat.
      Fetele spun ca nu seman deloc, dar e drept ca privirea lor de copil altfel vede lucrurile.

      Ștergere
  2. Parca esti mai frumoasa decat in toate pozele si cand erai copil erai beton, acum esti si mai si! Si da te uitait la mamica ta, pentru ca mamele stateau langa fotograf si ne faceau semne cum sa stam, cum sa privim, cum sa zambim...Si eu am o fotografie identica:)cand eram copil. Mie nu-mi pari trisa ci ganditoare, putin matura privirea pentru 4 ani, de parca deja stiai toate;). Te imbratisez fetita frumoasa si fara varsta, acum 32 ani pareai mai matura de 4 ani, acum pari mai copila:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cata dreptate ai, cred ca toate mamele stau langa fotograf si ne fac semne sa stam cum trebuie si sa iesim frumos.
      Si eu te imbratisez cu tot dragul!.

      Ștergere
  3. E plina de emoție postarea asta... Alte cuvinte nu găsesc, nici nu-și au rostul. Numai Bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand am vazut prima fotografie inainte sa citesc am zis in gand Wow! Ochii sunt exact la fel!. Ai fost un copil frumos. Esti o femeie frumoasa. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ochii au ramas la fel, desi mi se pare ca eram mai oachesa :)
      Si eu te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  5. Şi eu te îmbrăţişez, Loredana! Mi-ai amintit de momentul în care şi mama ne-a dus la fotograf pe mine şi sora mea. Foarte frumoase ambele poze, mie îmi pare că fetiţele seamănă cu tine perfect. Iar părul chiar nu îţi mai este scurt şi îţi stă atât de bine! Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca toti avem fotografii din astea din copilaria noastra. Ele sunt cu atat mai pretioase, cu cat atunci nu se faceau asa multe ca si acum.

      Ștergere
  6. Ai fost un copil frumos, esti o femeie frumoasa si ai doua fete la fel de frumoase. Ca si copil, ochisorii erau mai plini de curiozitate, jucausi, plini de un oarece neastampar, acum privirea denota intelepciune, toleranta, calm, multumire. Ca element comun, ambele poze imi inspira foarte multa puritate.
    Premonitii am avut si eu inainte de a "pleca" mama. Si ea a avut...
    Cat priveste lungimea parului, eu sunt de parere ca iti sta tare bine si cu el scurt. (Nu conteaza cat de lung am parul/ Important e cat si cum gandesc).
    Iti doresc din suflet sanatate multa si numai bine in toate.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Consuela, pentru toate cuvintele tale alese.
      Imi plac versurile cantate de Pitis. Dealtfel, versurile mele preferate sunt tot de el: Hai sa ne avem ca frati/ Toti suntem putin luati...

      Ștergere
  7. Eu vreau doar să îți transmit un gând cald și o îmbrățișare! Personal mă minunez când revăd fotografii cu mine copil. La tine diferența nu e deloc una mare. La mine însă...parcă sunt două persoane diferite. Așa ne poartă viața...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa e viata... Misterioasa.
      Si eu am vazut fotografii de/ale prietenilor in care nu puteai ghici cine e acolo, dar la mine se pare ca nu este cazul...

      Ștergere
  8. Tare m-a emoţionat postarea ta! Duioasă...Şi, da, privirea aceea care ascundea în tinereţea ei o tristeţe premonitorie...
    Mi-ai amintit de fotografiile din copilărie...mă duc să arunc un ochi pe ele! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, tineretea a fost marcata de suficienta trsitete.
      Sper ca fotografiile tale sunt mai luminoase !!!

      Ștergere
  9. Ce frumos ai spus! Multumesc, mi-au dat lacrimile...Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  10. Auzi? Eu ti-am zis ca-ti sta mai bine cu parul scurt!
    Stefi

    RăspundețiȘtergere
  11. Esti atat de frumoasa si o mama deosebita! Hug...abia astept sa te revad!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.