Viața începe vineri

 Viața începe vineri sau sâmbătă sau marți (fără cele trei ceasuri rele, se-nțelege) sau în orice zi vreți voi. 

Ieri, într-o minunată zi de luni, am ținut în mâini Viața începe vineri. Asta deoarece am avut o intâlnire relaxantă la clubul de carte, Acasă la Oameni buni, un loc extrem de primitor făcut special pentru pacienții oncologici care vin să se trateze în Cluj. 

A fost o discuție plăcută cu niște prieteni absolut speciali, pe care îi cunosc de mult timp, care m-a prins mai mult decât credeam, despre cartea amintită a Ioanei Pârvulescu. 

 Am avut inclusiv o prietenă, Lili de la Arad, foarte atentă la detaliile din carte, care ni s-a alăturat on-line și care a participat activ la activitatea noastră, de nici nu ziceai că ne despart atâția kilometri. Am avut impresia că e în cameră cu noi, ceea ce se potrivea foarte mult cu tema noastră, că și romanul acesta, în momentul în care îl deschizi, te duce acolo, te vezi deja în lumea pe care autoarea o construiește și care te învăluie treptat, cu fiecare rând citit. 

Mi-a plăcut că am avut romanul unei autoare românce, propusă de Ionela, care ne-a purtat în atmosfera și parfumul Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, acțiunea cărții începând la finalul anului 1897, evident într-o zi de vineri.  Cartea a apărut prima dată în 2009, dar noi abia acum am pus mâna pe ea. 

Toată lumea - de la Dana care și-a adus patru pagini de notițe superstructurate, până la unii băieți (nu îi numim, firește :))), care nu au citit, dar au compensat prin făcutul pozelor și prin adusul de prăjituri)  - a fost fascinată de personaje (Nicușor fiind preferatul detașat, dar și Iulia și Dan Crețu au  avut fanii lor), de atmosferă, de limbajul folosit, de diferiții naratori, de temele diverse care se împletesc și se armonizează atât de bine, de datele despre epocă. 

Am avut întrebări, discuții, păreri pro și contra, mistere nerezolvate, dorințe pentru un final mai lămuritor, râsete multe, o gazdă extrem de zâmbitoare și multă, multă voie bună. 

La final, ne-am propus o altă carte și purcedem la citit. 

Dacă vă pică în raza vizuală, e o carte de citit, asta a decretat toată gașca asta extrem de „serioasă” de mai sus. 

Spor și lectură ușoară! 

P. S. Am lăsat la final citatul meu preferat: 

„N-ar putea săptămâna să înceapă direct cu ziua de marţi? Fiindcă am observat că lunea totul merge rău, iar lucrurile ţi se pun de-a curmezişul.”

După cum se observă, eu mi-am început început postarea marți, dar vă spun sincer că nici ziua de luni nu a fost rea deloc. Iar bonus, pentru cunoscători, Viitorul începe luni.