Știți bancul:
Vara (sau toamna, după preferințe) femeile gospodine fac dulceață, celelalte gem...
De data asta am făcut dulceață :)
Dacă tot e vară și iunie și-a intrat deplin în drepturi, am făcut până acum de două ori, de fiecare dată câte două porții concomitent. Este unul dintre cele mai apreciate feluri de dulceață în familia noastră. E in topul preferințelor, lângă dulceața de cireșe amare. Mă rog, unii ar pune-o chiar un pic deasupra, dar aici nu discutăm gusturile.
Eu numesc porție 100-120 de de nuci verzi, depinde de mărimea lor.
De-a lungul anilor am încercat mai multe rețete, am fiert nucile înainte, le-am lăsat și crude, le-am lăsat peste noapte în apă rece sau le-am făcut imediat ce le-am curățat.
Oricum ar fi nucile, chiar dacă au fiert sau nu înainte, ele tot lasă apă în siropul inițial și trebuie fierte din nou până se îngroașă iar siropul. Mă rog, eu așa fac, și iese o dulceață bună. Am avut ani în care a ieșit mai curgătoare, ani în care am fiert-o mai mult și a ieșit mai tare, deh... La fel, și mai albă și mai colorată, dar de fiecare dată la fel de apreciată.
Anul acesta de fiecare dată am avut peste 200 de nuci și le-am pus crude în siropul făcut, imediat după ce le-am curățat. Robert le-a curățat, ca să fiu corectă. De obicei îl ajutam, dar acum am avut de fiecare dată altceva de făcut și l-am lăsat singurel la acestă operațiune.
La o porție de 120 de nuci medii, folosesc 1kg de zahăr, zeama de la o lămâie (opțional, se poate și fără) și cam 250 ml apă. Așa că, normal, având un pic peste 200 de nuci verzi, am dublat de fiecare dată cantitățile.
Apropo de lămâie: am observat rețete in care zeama e pusă la fiert cu apa, în sirop, și rețete în care lămâia este tăiată rondele și pusă în apa în care se țin nucile până se leagă siropul. Au fost ani în care am uitat să pun lămâia, iar dulceața nu a pățit nimic.
Acum siropul pentru dulceață l-am făcut din apa în care au stat nucile. Imediat după ce le curăț, eu le pun în apă rece, altfel își schimbă culoarea. Îmi place să cred că apa respectivă are mai mult gust și cred că si mai mult iod. Nu iese foarte albă dulceața dacă pui apa aceasta și nu apă limpede, dar iese aromată.
Data trecută (adică acu câteva zile) apa în care au stat nucile am fiert-o separat și am făcut un sirop din ea. Are un gust destul de pregnant de nuci verzi, deși a fost doar apa lor. Eu am pus la fiert și cîteva crenguțe de mentă în sirop, iar cele două gusturi s-au armonizat plăcut.
Când eram copii, bunica (mămuța) făcea puțină dulceață de nuci. Avea un singur nuc și cred că nu se îndura să le pună pe toate la dulceață, își mai lăsa și pentru cozonac. Și făcând puțină, dulceața de nuci verzi se servea musafirilor aproape ca un ritual, întotdeauna pe o farfuriuță de porțelan și cu un pahar de apă rece.
Acum facem din belșug și ne bucurăm din plin de ea.
Bine, sunt și ani în care ne trezim prea târziu, când se lemnifică deja, și doar visăm la ea. Atunci tragem cât și dacă putem de dulceața din anii precedenți.
Ideea e că, orice rețetă ați urma, iar netul este plin de ele, nu e o rețetă complicată. Unele tipe fac să pară că e, dar nu e chiar așa de greu de făcut. Timpul cel mai mult se duce pe curățatul nucilor, care se face, apropo, neapărat cu mănuși. Am văzut și rețete pentru 25 de nuci, dacă nu vreți să începeți prea în forță. Acolo doar vă jucați. Și nu prea aveți ce greși. Cel mult, dacă nu o opriți la timp, vă iese un pic prea tare. Asta e, la anul va ieși si mai bună!
Pupici!
Spor!
Poftă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu