din nou acasă

...de la spital, evident.
A fost o săptămână destul de grea, pe care am petrecut-o în spital.
Întâi în cel de adulţi, de fapt în maternitate mai precis, eu cu bolile mele. Nu chiar boli, doar cu o tensiune de toată frumuseţea şi cu edeme. Edeme e un cuvânt finuţ pentru a spune că am picioarele ca două butoiaşe (alt cuvânt dulceag). Soţul meu spune că şi-a luat amantă, pentru că se trezeşte în fiecare dimineaţă lângă altă femeie. Una tot mai unflăţică din păcate. Dimineaţa mă unflu foarte tare la faţă, seara la picioare. Acum tensiunea e stabilizată, oarecum, la câte pastile înghit ar fi şi cazul. Îşi mai face ea de cap din când în când dar o ţinem sub control. O vom scoate noi la capăt. De acu nu mai e mult...
Apoi în cel de copiii. Pe fondul unei otite achiziţionate de la grădiniţă, am găsit la urgenţe o doctoriţă mai mult decât conştiincioasă care ne-a pus un diagnostic care ne-a dat peste cap. Deocamdată nu sunt pregătită să vorbesc despre el, mai ales că nu ne-a fost reconfirmat. Am făcut o mulţime de analize şi aşteptăm rezultatul peste mai multe zile. Deocamdată suntem acasă că nu avem nimic acut care să necesite internarea. Nu putem decât să ne rugăm să fie bine şi să se fi înşelat doamna aceea.
Până una alta, vă dorim tuturor sănătate să puteţi să vă pregătiţi cum se cuvine pentru Sfintele Sărbători!