Poveste pentru mine.

Cred că e în firea nostră de oameni muritori și vremelnici să vrem să trăim veșnic.
Ce ne poate face pe noi muritorii nemuritori? Oh! Atât de multe lucruri și atât de greu de dobândit. Mult prea greu de dobândit, încât de cele mai multe ori râdem de gândul acesta păgubaș și îl alungăm repede.
Și totuși, cel mai ușor ne poate aduce veșnicia o poveste. O simplă poveste.
Acum câțiva ani, buna mea prietenă, Anemarie, m-a înveșnicit împreună cu al meu soț într-o cărticică alcătuită special pentru întâia mea născută. Și tot alături de ea, ne-am troienit reciproc în paginile unei cărți scrise din dragoste pentru fetițele noastre.
Dar o poveste doar a mea nu am avut până zilele trecute, când am primit o poveste de la o doamnă de poveste.
După ce mi-au trecut emoțiile, îmbujorarea și tremuriciul ce mă cuprinsese, am ascuns-o bine-bine în adâncurile încurcate ale laptopului meu. Dar apoi am revenit la sentimente mai bune si m-am decis sa vă delectez și pe voi cu povestea scrisa special pentru mine de către Claudia.