miercuri, 23 ianuarie 2013

Arta de a iubi

          Din când în când, printre supe, felul doi, joaca cu mingea, băutul a 20 de cănițe de ceai imaginar, dictări, corectat tot soiul de textulețe, mers și venit pe oriunde am treabă, îmi fac timp și pentru o carte pentru sufletul meu. Azi, Arta de a iubi, Erich Fromm.
          Mi s-a spus că e o carte excelentă  și se recomandă a fi citită în special atunci când apar problemele în căsnicie. Nu vă speriați, nu e cazul, eu am luat-o preventiv, ca pe Imunogrip sau vitamina C, dacă vreți.
          Abia aștept să descopăr dacă a iubi e o artă. Probabil că este. Cum a fi iubit este un noroc chior sau, să mă exprim romantic (și poate mai aproape de adevăr) un dar divin. Deși înțelepții spun că ”niciodată cel care iubește nu caută fără să fie căutat de cel iubit”, ipoteza aceasta se referă mai mult la faptul că atunci ”când iubirea lui Dumnezeu crește în inima ta, fii sigur că și Dumnezeu te iubește pe tine”. Între pământeni se întâlnesc destule cazuri în care poți iubi fără nici cea mai mică speranță de a fi iubit, cum și reciproca e valabilă, poți să fii iubit, dar să nu iubești persoana respectivă. Bineînțeles că toți visăm cu ochii deschiși, iar cei mai norocoși chiar trăim magia de a iubi și de a fi iubit de aceeași persoană, în același timp...
          Voi ce aveți pe noptieră?

10 comentarii:

  1. E adevarat ce ai scris, iubirea este un dar divin!
    Pe noptiera am romanul "Limbajul secret al florilor" scris de Vanessa Diffenbaugh pe care din pacate nu reusesc sa-l termin si mi-e ciuda ca este foarte frumos.
    Este vorba de o tanara orfana pe nume Victoria, fara casa si fara un loc de munca ce si-a petrecut toata viata printre nenumarate familii adoptive. Nu reuseste sa se integreze in societate si ii este teama sa se indragosteasca. Unica femeie care a fost langa ea, ca o mama, este Elisabeth ce o invata limbajul florilor, unicul mod de exprimare pe care fata il foloseste in relatiile cu oamenii si cu viata...
    Romanul e dramatic dar e superb...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am "Memorii" a lui Valeriu Anania si "Cine suntem" a lui Dan Puric.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aska, pare o carte tare frumoasa. Sper sa o gasesc si eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iuliana, ce carti profunde citesti tu... As vrea sa am si eu timp.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu ma delectez cu Jurnalul Doctorului Sotirios Crotos ucenicul Domnului Hristos. E super super faina!
    O recomand!

    RăspundețiȘtergere
  6. Corina, nu am citit-o inca. Multumesc de recomandare. Sunt atat de multe carti minunate pe lumea aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce pofta mi-ai facut de citit ,Loredana...ma uit sa fac o comanda chiar acum...nu mai am nimic necitit in casa:))

    RăspundețiȘtergere
  8. Este o carte pentru fiecare sufletel, pentru ca in orice moment avem ceva de clarificat in inima si in mintea noastra(mie asta mi s-a parut a fi tonul cartii - o claritate in ceea ce stiam dar nu constientizam). Eu am "Castele de nisip"

    RăspundețiȘtergere
  9. Elena, se mai intampla cateodata si eu sa ramana fara ceva nou, iar atunci mai recitesc din ele, intotdeauna la a doua lectura gasesc ceva ce a scapat prima data.

    RăspundețiȘtergere
  10. Anca, lectura placuta iti doresc. Sa te bucuri de cartea ta.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.