Întrebarea asta nu vi se adresează vouă celor ce citiți deja cărți peste cărți, romane după romane, faceți recenzii peste recenzii, cunoașteți atâtea personaje literare încât dacă ați avea câte un euro pentru fiecare personaj pe care îl știți, acum nu ați mai citi postarea asta ci ați fi undeva prin Caraibe, răsfățându-vă la umbra unui palmier.
Întrebarea asta e mai mult pentru cei încă mici, fascinați de filme, filmulețe și de scurte frunzăreli, menite să-i scutească de plăcerea de a lectura ceva folositor sufletului.
Citind cu mica mea școlăriță Manualul prințeselor, carte despre care v-am povestit anterior, la un moment dat mă întreabă: Cum adică făceau meditații la matematică? Cum să faci meditații la matematică? Meditații la matematică, încep eu explicația, înseamnă că făceau pregătire la matematică, adică toți copiii pomeniți în carte lucrau la matematică sub supravegherea unui alt băiat, așa cum o ajutăm noi pe Maria (o fetiță din vecini care vine pe la noi când se încurcă la mate) să priceapă atunci când nu știe ceva. Stă ea și un pic și zice: Asta înseamna meditații le matematică? Zic eu: da, iubito, asta înseamnă și asta făceau băieții. Ea râde: Știi cum cream eu? Eu credeam că stăteau așa, zice ea și se așează turcește, într-o poziție oarecum de yoga, cu mâinile ridicate în dreptul feței, având degetele unite, și tot repetau 5 plus 5 egal 10, 5 plus 5 egal 10, așa ca o incantație. Am crezut că mă prăpădesc și eu de râs alături de ea. Ea se gândise la cu totul alt fel de meditație. E drept că sensul ei era mult mai profund decât cel din text...
Bineînțeles că i-am explicat că meditație e un cuvânt cu mai multe sensuri, ca și lac, bancă sau broască, că pe astea le cunoaște și a înțeles repede cum stau lucrurile.
Dar, evident, nu m-am putut abține să nu bat fierul cât e cald și să nu-i explic că nu ne-am fi distrat așa bine și ea nu și-ar fi putut imagina toate astea dacă doar privea un film. În film ar fi văzut niște copii făcând exerciții, asta doar dacă considera regizorul că e un moment ce ar putea fi valorificat artistic și, cel mai probabil, nici nu ar fi pomenit nimeni cuvântul meditație.
În film vezi ceea ce te lasă viziunea regizorului și a actorilor să vezi. În film vezi lumea așa cum o văd alți ochi, cum și-o imaginează alte persoane.
Atunci când citești o carte, imaginația nu cunoaște limite. Nu credeți?
Fetita ta e tere isteata;daca copii ar medita la cat de important e sa citesti si sa inveti cele transmise la scoala,nu ar mai avea nevoie de ...meditatii/pregatiri!
RăspundețiȘtergereBa da... Dar, de multe ori, filmele sunt o interpretare greșită a unei cărți. Cărțile sunt mult mai frumoase... Când nu ințelegi unele cuvinte, e bine să întrebi. Cel care trebuie să îți răspundă e foarte probabil să nu știe cum să se exprime, deși înțelege foarte bine cuvântul. O pățesc și eu cu fratele meu cel mic (uneori nu-i pot răspunde la întrebări ca:
RăspundețiȘtergere-Și lupul cel rău...
-Nu era rau!
-Ba da!
-Ba nu!
-Păi tu nu vezi că el vroia să-i mănânce pe purceluși?
-De ce voia așa?
-Așa zice autorul.
-Care autor?
-Ăla care a făcut povestea...
-Ba nu e o poveste!
-Ba da, măi. Într-o poveste poți scrie tot ce vrei!
-Și despre monștrii de noapte?
-Da, măi, da.
-Da povestea dacă nu-i adevărată, de ce mai există?
-Ei, așa bine!
etc.etc.).
Pup, Loredana, pup!
Foarte adevarat.Noi avem rude la Cluj. Intr-un an cand am fost in tara am fost in vizita si la ei. David fiul verisoarei mele, cred ca era undeva in cl a V-a. Ea niciodata nu-i dadea voie sa vizioneze filmul inainte de a citi cartea pe aceeasi tema.Mi s-a parut interesanta procedura ei si i-am dat mare dreptate.
RăspundețiȘtergereNicol, exact asa e, dar nimeni nu are niciun interes sa moara moda pregatirilor.
RăspundețiȘtergereMaria, frumoaso, si noi te pupam cu drag. Succes mult la scoala!
RăspundețiȘtergereCorina, sa stii ca e o practica buna. Si eu cunosc foarte multi copii care, din pacate, prefera filmul decat sa citeasca cartea si ei nici macar nu inteleg ca filmul poate fi foarte diferit de carte, nu de putine ori are alt final sau pur si simplu se axeaza doar pe unele aspecte.
RăspundețiȘtergereLoredana, taaaare m-am amuzat. Scumpa de ea! Ba da, şi eu cred că prin carte visezi. Şi visezi mult mai mult şi mai frumos
RăspundețiȘtergereAsa este. Fara dubii si in mod sigur nu se poate compara cartea cu filmul. Cartea e complexa, lasa copiilor libertatea de a-si imagina personajele, situatiile, peisajele, filmul in schimb limiteaza,pentru ca toate acestea sunt deja acolo.
RăspundețiȘtergereDepinde si de carte, sunt carti pe care pur si simplu le iubesti. A mea de exemplu iubeste cartile cu imagini, iar dupa poza respectiva isi face alte povesti, le schimba, isi imagineaza alte situatii, etc.
Dar dupa ce citesti cartea, daca ai ocazia sa vezi si filmul cu siguranta nu poti refuza. Numai ca de multe ori filmul iti inseala asteptarile :)