un dar special

ANIVERSARE

Borges spunea în una din scrierile sale că „e greu să-i dăruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dai Universul.” Am simţit şi eu acest sentiment al neputinţei de a-i oferi ceva pe măsura bunătăţii lui... în mod constant în fiecare zi a vieţii noastre, dar acut de ziua lui sau de sărbători. Mi-a plăcut citatul acesta în special că nu îl arată pe bărbat pretenţios, ci pe femeie. Ea este cea care doreşte să acorde bărbatului o atenţie deosebită, care ridică ştacheta tot mai sus. Atît de sus încât îi este tot mai greu să ajungă. Financiar şi mai ales afectiv. Numai că de la un timp am înţeles că nu trebuie să caut în exterior ceva. Acolo nu voi găsi nimic pe măsura aşteptărilor mele. Ce vreau eu să dăruiesc iubitului meu nu este nimic din ce se poate cumpăra cu bani. În interior, în adâncul intimităţii stă darul cel mai de preţ. Atât de preţios şi totuşi atât de ascuns ca o perlă în scoică. Cred că un bărbat primeşte „universul” în dar în clipa în care îşi întemeiază propria familie, în toate momentele în care se uită în ochii soţiei şi ai copilului lui, în tot timpul în care râde cu ei. Şi el ştie lucrul acesta (sau cel puţin aşa îmi place mie să cred). Numai femeia încă mai caută darul de preţ... dar eu am încetat de ceva timp să caut. Sunt o norocoasă care a găsit darul căutat. Nu mai rătăcesc bezmetică printre rafturi, nu mă calc pe picioare cu alte surate la reduceri, nu apelez la trucuri pentru a afla indicii sau certitudini despre ce îşi doreşte. De trei ani împachetez la fiecare aniverasare cu grijă, cu dragoste şi cu fundiţă roşie un cămin primitor şi o puştoaică cu ochi albaştri. La multi ani, soţul meu!