luni, 16 februarie 2009
Alte vremuri...
Prietena mea Anemarie a postat pe http://minuneamea-alessandra.blogspot.com/ o interesanta radiografie a generatiei noastre. O generaţie nu atât de veche(ne place nouă să credem), dar despre care toţi cei sub 20 de ani întreabă miraţi: "dar chiar aşa era atunci?" În continuarea celor afirmate acolo voi posta şi eu un text despre copilăria noastră, pe care unii probabil îl ştiţi că l-aţi mai citit pe net, alţii pentru că vorbeşte despre ce aţi trăit.
CUM AM SUPRAVIETUIT COPILARIEI NOASTRE?
Daca ti-ai trait copilaria in anii '60, '70, sau la inceputul anilor '80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?
1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer...
2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.
3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca.
6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala...
7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aibe strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inante de a se lasa intunericul.
9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam. Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea sti unde suntem. De necrezut !
10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar nici o data nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra.
11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca.
12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni...utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet ... dar AVEAM PRIETENI.
14.- Ieseam , ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului , sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.
15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum faceam? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascunselea, si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.
16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.
17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati...si am invatat sa ne descurcam cu ele.
Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim, si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?
Faceti parte din aceasta generatie?
Daca da, atunci spune despre acest mesaj tuturor cunoscutilor din aceeasi generatie sau oamenilor mai tineri, ca sa stie si ei cum eram noi inainte ca aceasta "securitate" sa devina cea mai importanta valoare.
Mai mult ca sigur vor spune ca eram plictisitori.....
DAR ERAM TARE FERICITI!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.
Ce vremuri fermoase!
RăspundețiȘtergereO. da! Dar mai ales suntem "dinozaurii cartilor". Suntem ultimii care cumparam o carte inainte sa apara filmul, fara sa ne intereseze greutatea ei, aspectul comercial sau daca s-a laudat Georgica dand citate din ea si fara sa o expunem la vedere in biblioteca fara s-o fi citit. Oare cum mai supravietuim?
RăspundețiȘtergereM-ai facut sa-mi aduc aminte de multe din copilarie. Esti extraordinara Anca... punctezi foarte bine multe aspecte ale vietii pe care multi le ironizeaza sau trec pe langa ele fara sa-si dea seama ca timpul zboara :(
RăspundețiȘtergerePupici
pai nu sunt chiar asa mica...am 22 ani. ms pentru lamuri asupra jocului.il jucamsem, numcai ca il numeam altfel.
RăspundețiȘtergereEheee...ce vremuri!!!
RăspundețiȘtergereREgret ca ai nostri copii nu vor mai prinde o copilarie asa de plina.
Chiar daca noi ii vom indemna sa se joace afara...poate vor fi singurii!
frumoaso, nu mai postezi nimic? zilnic iti verific blogg-ul in cautare de noutati
RăspundețiȘtergeresemnat...acelasi anonim