vineri, 3 februarie 2012

musafira

A găsit-o tati la serviciu semiînghețată, i s-a făcut milă de ea și a adus-o acasă.
E mică-mică-mică, țopăitoare, maronie, cu un cioc foarte ascuțit, coada in formă de evantai și tare agilă. Nu stă locului o clipă.
Nu știm ce specie e, dar asta nu ne oprește să ne bucurăm de ea și să sărim de încântare și noi aidoma ei.
Din două capace de ventilator i-a improvizat tati o căsuță ad-hoc.
Așteptăm să treacă gerul și o vom reda naturii.
Între timp țopăim și ne veselim...și noi...și ea...

3 comentarii:

  1. Ce frumos! Bravo voua ca ati salvat o vietate de la inghet! Sa va bucure in fiecare zi!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.