Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
(Iarna, Nicolae Labis).
Si la noi,si la noi!
RăspundețiȘtergereOf,am zis ca nu mai iesim la liman,acum se pare ca lucrurile incep sa se aseze.Grea iarna!
Frumoase versuri!
RăspundețiȘtergereO zi excelenta sa ai!
Corner of heaven
sunt cu ochii cand la versuri cand la zapada de afara; printre randuri, imi place
RăspundețiȘtergere"Doamna Iarna-n goană trece.." se pare ca nu prea in goana.. :)
RăspundețiȘtergereLoredana oare eu am uitat sa-ti spun ca ai o leapsa de la mine?
aici http://dpnori.blogspot.com/2011/12/leapsa-muzicala.html
Sakura, nu ai uitat, daca e aceeasi de la inceputul anului. dar pentru ca nu am luat-o la timp , am crezut ca s-a prescris :)
RăspundețiȘtergereCe frumoasa poezie. Aici a nins iar asear... dar cred ca sapt viitoare se topeste. Sa nu raciti.
RăspundețiȘtergereAtat poezia lui Labis cat si fotografia sunt de poveste...
RăspundețiȘtergere