marți, 8 ianuarie 2013

Viața ca o ceașcă cu cafea

         Una dintre poveștile frumoase și pline de învățăminte, care circulă pe net, spune că un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case, au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
           Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
          Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
           Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
          Recunosc, eu nu beau cafea, dar în schimb îmi place să savurez o cană bună de ceai sau de ciocolată. Și, da, îmi place să-mi aleg căni cât mai interesante.
          Dar nu despre asta e povestea, ci vrea să spună că viata e, de multe ori, ca o cafea buna: jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata.  Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
          Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua. Căteodată ne concentrăm atât de mult pe ambalaj că uităm ce conține.
           Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

11 comentarii:

  1. ce lectie buna, foarte!

    Ma voi stradui sa savurez cafeaua si sa nu dau atentie la ceasca.
    Multumesc mult!
    xxx

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca tot pe blogul tau am citit despre comparatii. Atunci cand nu vei mai compara viata ta cu a celorlalti vei fi fericit si vei trai din plin viata. Cam asa si cu cei care se uita la cestile celorlalti, vrei mai mult decat ai si nu te mai poti bucura de ce ai. E adevarat!
    Mie imi place sa savurez cafeaua dintr-o ceasca frumoasa si delicata sau ceaiul dintr-o cana speciala dar intotdeauna aleg cu atentie ce este in interiorul cestii sau canii. Daca eram si eu printre acei oameni, sunt sigura ca alegeam si eu una care sa imi placa...si nu una ciobita :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Liuba, frumoaso, sa-ti traiesti din plin minunata-ti viata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aska, ai dreptate, cateodata si cafeaua si ceasca sunt impecabile, dar cand nu sunt, ideea e sa nu te impiedici de ambalaj si sa refuzi continutul.

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc! Am si eu postata povestea mai pe la inceputul blogului. Am gasit-o intr-un moment in care eram tare suparata ca mi se "ciobise ceasca de cafea". Ce e drept imi plac cestile interesante dar viata m-a invatat ca mai important e continutul iar daca ai si pe cineva drag cu care sa iti bei cafeaua te poti apropia de conceptul de "fericire".
    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. mie Îmi plac și folosesc căni de lut smălțuit îmi pare mai mereu frumoasă VIAȚA:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cata dreptate ai, draga Corina.
    De asta-mi place sa te citesc cu nesat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cella, si mie imi plac cestile de lut ;i, in general, cele care spun o poveste...

    RăspundețiȘtergere
  9. Azi tocmai mi-a adus sotul o cafea la pat...iar eu, nerecunoscatoarea, m-am plans ca mi-a adus-o in aceeasi ceasca in care a baut el...Esti o clarvazatoare daca ai prevazut pe 8 ceea ce voi face eu pe 10 ianuarie...cum eu sunt un pic sado, doar ma stii, i-am dat si lui F sa citeasca...Pe langa obisnuitele"vezi, ti-am zis eu..." mi-a promis ca maine mi-o aduce intr-o cana aurita, dar va fi "zeama de apa"...eu sunt sado, ma repet, zic mersi ca mi-o aduce si maine!!! Anemarie

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu as fi zis ca ai un sot romantic, dar tu... :) Tu ma faci sa rad cu gura pana la urechi, ca intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  11. Minunata poveste!In genul celei cu pietrele.Eu imi beau cafea in cani aduse din calatorii,fiecare are o poveste.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.