marți, 12 noiembrie 2013

Permisul de biblioteca

          După ce am terminat toate cărţile din mica noastră bibliotecă de citit/recitit/răscitit, aseară am mers împreună cu fetiţa mea cea mare să îşi facă permisul de bibliotecă. Ea are un permis la biblioteca şcolii, dar a vrut unul şi la cea judeţeană. 
          La biblioteca judeţeană permisul se face foarte repede, pe loc, e nevoie doar să nu fie copilul singur, ci însoţit de un părinte. Pe lângă asta mai trebuie o fotografie şi 6 lei. 6 lei pentru 5 ani, ăsta e sloganul lor, deşi nu cred că suma îi împiedică pe oameni să îşi facă permis, ci aş paria mai mult pe alte motive. 
           Mie mi-a plăcut că toată lumea de acolo i-a vorbit foarte frumos fetiţei, i-au explicat clar care sunt condiţiile. Au tratat-o minunat. Am stat un pic cu ea acolo cât  a citit 3 cărticele din acelea mici cu mult desen şi puţin scris, apoi am împrumutat două cărţi pentru acasă: Dumbrava minunată şi 24 de poveşti amuzante în aşteptarea lui Moş Crăciun.
           Astăzi am găsit pe pagina celor de la O carte, o imagine tare dragalaşă. Ultima ipostază seamănă cu Lizuca care îl ţinea pe Patrocle lângă ea, culcuşit tot aşa cum face şi pisica.
            Cam aşa a fost şi la noi. Fascinaţie totală. A început aseară, iar azi dimineaţă deja a terminat-o pe prima şi a şi dus-o la şcoală, unde doamna învăţătoare le-a citit, la rândul ei, din ea.
           Deja visează la alte cărţi. Sper din tot sufletul să o ţină pasiunea...
 

9 comentarii:

  1. Asa am inceput si noi...mie biblioteca mi se pare unul din locurile cele mai faine din lume: au multe carti actuale, se face economie si se invata grija pentru carti (trebuiesc pastrate si returnate in buna stare). Nu stiu cum e la voi, dar la Biblioteca Judeteana din Iasi era ca intr-o librarie, ma puteam plimba printre rafturi, atinge cartile, citi, pune la loc. Intre timp am abandonat-o si am trecut la cea universitara, unde, din pacate nu putem vedea cartile, le aduce un lift:) in functie de comanda. Cand eram adolescenta imi doream sa fiu bibliotecara, mi se pare meseria perfecta, inca mi se pare...Ii doresc Paulei o cariera lunga de cititoare:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si la noi la Galati biblioteca e tot asa, gen librarie cum zice Anca :)
    Eu cred ca fetele tale vor deveni amandoua cititoare pasionate, ai sa vezi! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, asa e si la noi. Cel putin la copii, e tare frumos, erau si doua corturi amenajate in forma de castel, cu diferite carti in ele, carti de bebelus, ca sa o citez pe fetita mea cea maaare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca este ceva ce imi lipseste cu adevarat la tara este biblioteca. Nana mea de botez a fost bibliotecara in Sf. Gheorghe pana s-a desfiintat biblioteca deoarece autoritatile au considerat-o inutila. Cred ca a suferit foarte mult caci o iubea si adora meseria pe care o facea.
    Mult spor la citit si dragostea pentru carti sa dureze cat mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari!!!
    Ma bucur enorm ca fetita are aceasta pasiune si sper sa o tina asa...
    Cind eram mica mereu imi placea sa rasfoiesc cartile si sa stau ore la rind acolo la povesti cu D-na bibliotecara :)
    Cit e de frumos sa fii copil, ce frumos e sa citesti si ce mult ma bucur pentru fetita ta!
    Pupici xxx

    RăspundețiȘtergere
  6. Catrinel, si eu am crescut la tara. imi amintesc ca aveam o biblioteca mica a scolii, dar ne imprumutam foarte mult intre noi copiii. Cum aparea o carte o citeam cu totii, indiferent ce continea :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. Liuba,
    Tu esti inca o copilita fata de noi, astia mai generosi in ani. :))))

    RăspundețiȘtergere
  8. Fericită eşti, Loredana! Eu, cu toată străduinţa, nu reuşesc să-l fac pe Mihnea să citească. Îi place f. mult cînd îi citesc eu, dar el nu o face. Am fost o devoratoare de cărţi în copilărie şi sufăr când văd că el nu citeşte. Toată ziulica ar desena sau meşteri câte ceva, ceea ce mă bucură, dar aş vrea să-l văd şi cu o carte în mână.

    RăspundețiȘtergere
  9. Probabil pana o va intalni pe cea care il va fascina. Eventual, când ii citesti, du lectura pana intr+un anumit punct, pana vezi ca e foarte curios, apoi invoca niste motive credibile pt care sa nu ii mai poti citit cateva zile. Si atunci vei vedea daca nu are curiozitatea de a citit singur.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.