Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Milano Cortina 2026

 Aseară a fost Ceremonia sau festivitatea, cum vreți, de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Milano Cortina, Iatlia. 

Mie mi-a plăcut mult ce am văzut. Și chiar dacă spectacolul s-a prelungit în noapte, am stat până la final și m-am bucurat de el. Italienii au organizat o ceremonie demnă de o Olimpiadă sportivă, un eveniment frumos, grandios, dar și decent. Nu am observat nimic vulgar sau controversat. Nu și-au dorit să șocheze prin nimic. Poate doar prin creativitate, imaginație, fantezie, bun simț, decență și prin muncă. 

Nu degeaba s-a numit Armonia. Cred că au reușit să armonizeze destul de multe lucruri, iar mesajul afost cel scontat: o festivitate care a vorbit despre armonie, despre pacea în lume, despre sportul care înfrumusețează lumea și viața.

Mi-a plăcut că și-au onorat rădăcinile lor romane, cu toată istoria și miturile lor. 

Apoi și-au onorat muzica clasică prin Puccini, Verdi și Rossini, pictura, moda, doar nu degeaba  Milano e capitala modei, marii fotbaliști, marii sportivi, politicieni, carabinierii, vânătorii de munte, femeile în general și cele de știință, in particular,   muzicienii consacrați, mașinile  și chiar propria limbă. Iar la final, când au aprind flacăra olimpică într-un dispozitiv creat după ceva inventat de Da Vinci, mi s-a părut chiar firesc să fie așa. 

Andrea Bocelli a fost așa cum mă așteptam să fie. Și chiar am avut așteptări legate de el, că nu îmi imaginam ceremoniile Jocurilor Olimpice fărăr el. Mă gândeam că la una dintre ele tot trebuie să fie. Mă bucur că a fost în deschidere. 
La fel am gândit și despre Laura Paussini, iar imnul ei a fost ceea ce trebuie. Chiar a avut o interpretare superbă.

Singura nepotrivire mi s-a părut a fi dată de prezența celebrei Mariah Carey. Nu cred că s-a ridicat la înălținea așteptărilor. Eu am simțit-o foarte reticentă, ca și cum ar stresa-o să cânte într-o limbă străină. Nu cred că a valorificat melodia italiană așa cum s-ar fi cuvenit. Pur și simplu nu era de acolo, nu s-a potrivit cu restul spectacolului, dar mă rog, asta e strict părerea mea de amator. 

În rest, spectacolul a fost bun, spectaculos chiar, un regal vizual, muzical, cultural, arthitectuaral și, mai ales. sportiv.

Mi-a plăcut mult și poezia lui Gianni Rodari despre pace, interpretată în 3 limbi. 

Inclusiv discursurile celor doi președinți ai Comitetelor olimpice au fost echilibrate și mi-a plăcut să le ascult. 

Astăzi deja am văzut cum au fost câștigate primele două medalii. 

Zile cu sport și bucurii să avem!

Ca de început de lună

A început și februarie. 

O, Doamne, deja am intrat în a doua lună a anului. 

Trece timpul ăsta ca nebunul.

Religios, azi e începutul Triodului, o perioadă premergătoare postului Paștelui. 

În traducere liberă, mâine-poimâine începe postul și, între două sărbători ale iubirii și un mărțișor, apar deja iepurașii în vitrine și se pregătește Paștele.

Apropo de sărbătorile iubirii, în februarie dragostea e la ea acasă, plutește în aer și nu numai.  ❤️

sursă: Facebook

Iar în ce privește primăvara, ieri am văzut deja primii ghiocei în grădinile de pe aici. Și nu erau puțini deloc. Ei oricum ies așa in mustul zăpăzii și nu in martie neapărat, când vrem noi să apară. Cât desprezăpadă, eu chiar sper să mai fie. 

Știu că se zice că in februarie iarna obosește, dar eu tot vreau să mai ningă puțin. 

Azi, ca de întâi așa, e mare meci mare la Australian Open. Avem ce vedea, indiferent cu cine ținem în finala de la Mellbourne. Eu recunosc, după anii mei așa, îl am favorit pe Nole. 

Novak Djokovic e Novak Djoovic, ca să folosesco tautologie.  

Și nu doar pentru ani și poziția geografică țin cu el, ci și ca spirit, ca sportiv care se repectă și respectă publicul care îl urmărește. Cred că e un privilegiu pentru noi să îl putem vedea jucând, cu atât mai mult cu cât și adversarii lui sunt niște tineri foarte talentați și motivați. 

Februarie începe cu tenisul, dar va continua cu sporturile de iarnă, că foarte curând încep Jocurile Olimpice de iarnă, anul acesta din Italia. 

Și în plus, în februarie avem și vacanța de ski. Asta nu e la fel pentru taoată lumea, e diferită în funcție de județ.

Hai să avem un februarie minunat!

File de ianuarie 2026

 ♥Pentru astăzi ... 31 ianuarie, deja ultima zi a primei luni din acest an. Nici nu știu când a trecut. adică știu, că eram aici, prezentă în tot ce fac, dar tot mi se pare că a trecut ireal de repede. Ieri au fost Sfinții Trei Ierarhi.

♥Mai spre seară... merg la o întâlnire cu fetele și  apoi facem activități cu copiii la biserică.

♥Afară ... e frig și oarecum cețos, în sensul că nu se vede prea departe.

♥În casă ... e cald și bine și sunt doar eu și mezina momentan.

♥Mă gândesc ... că mai am încă lucrări de corectat, că s-au adunat destul de multe, că la noi săptămâna care începe e ultima din modul, dar nu am niciun chef să le corectez.

♥Din locurile din care învăţăm ... de la oamenii de la lângă noi. 

♥Sunt recunoscătoare pentru... că mi-am găsit un cercel. Îl pierdusem ziele astea. Nu e de aur, dar este foarte frumos și îmi este tare drag. Și apoi am intrat după două zile în magazinașul de lângă casă și doamna de la casa de marcat m-a întrebat dacă nu era al meu cercelul, că îl găsise și s-a gândit la mine. :) Așa că da, sunt recunoscătoare pentru asta. 

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță neagră. Partea cea mai bună e că sunt încălțată cu niște șosete mov absolut superbe tricotate de Valentina. 

♥Citesc ... mai mult lucrările copiilor, zilele astea. Si recitesc unele cărți care mi-au plăcut. Am citit și o carte nouă,  Fior, de Maggie Stefvater, o carte potrivită pentru adolescenții pasionați de vârcolaci, pentru fanii seriei Amurg, deși ultima are o altă autoare. 

♥Ascult ... radioul, așa cum spuneam. Iarna ascult mult radioul. Ascult Radio  Cluj acasă și EuropaFm sau RockFm în mașină.

♥Ceea ce aştept (sper) ... să mai ningă în perioada aceasta. La noi a fost tare frumos, că a nins și a rezistat mult zăpada. Acum, cu ploile din ultima vreme, s-a dus albul și a rămas destul de noroios și urât.

♥Ce mai meșteresc... Nu sunt foarte creativă acum. Robert meșterește acum mai des. Astăzi și-a propus să facă cu copiii niște coșulețe. 

♥Imi doresc ... să mă bucur de vacanța care vine în curând, peste o săptămână, așa cum ziceam. Sâmbăta următoare noi aici la Cluj vom  fi în vacanță.  

♥În bucătărie  ... avem clătite. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă bucur de întâlnirile cu oamenii.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii... sunt legate de mersul la biserică. 

♥Un banc... care m-a distrat zielele astea: 

 -Alexa, cum e vremea astăzi?

-Cine e Alexa? 

-Scuze, Siri, m-am încurcat. 

-Mmmmm!

-Nu mi-ai spus cum va fi vremea.

-Să-ți spună nenorocita aia de Alexa!  :) :) :) 

(Dacă ceva nu vi se leagă, Alexa și Siri sunt două dintre numele roboțelelor din diferite aplicații). 

  

O zi minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Dragostea n-a murit - recenzie

Dragostea n-a murit   

 scrisă de Asley Poston 

Cartea asta e numai bună pentru serile astea lungi de iarnă, deși ea pare mai văratică la prima vedere, deoarece se vorbește în ea, printre altele, de 1000 de flori de câmp, și are și floricele pe copertă. 

În descrierea de pe site-ul editurii Litera și în cea de pe goodreads se spune că Florence Day,  ghostwriter-ul  (termen pe care mărturisesc că nu îl știam până să citesc cartea) uneia dintre cele mai prolifice autoare de romane de dragoste din industria de gen, are o mare problemă: după despărțirea traumatică de iubitul ei, nu mai crede în dragoste. Da, romantismul e ca și mort pentru ea.

Atunci când noul ei redactor, un bărbat înalt, impunător și nemaipomenit de chipeș, refuză să-i prelungească termenul-limită de predare a romanului la care ea tocmai lucrează, Florence se pregătește să-și ia adio de la cariera de scriitoare. Însă apoi un apel telefonic – pe care n-ar fi vrut să-l primească vreodată – o silește să se întoarcă acasă pentru prima oară în zece ani, ca să-și ajute familia să îl înmormânteze pe iubitul ei tată.

Vreme de un deceniu, Florence a stat departe de orășelul natal, în care nu s-a simțit niciodată înțeleasă. Chiar dacă i-au lipsit farmecul nopților calde din Sud, rudele ei excentrice, dar iubitoare, precum și afacerea de pompe funebre a familiei, ea nici acum nu se poate hotărî să rămână în căminul pe care l-a părăsit cândva. Deși tatăl ei s-a dus, atmosfera din trecut a rămas neschimbată, fapt care îi displace profund lui Florence.

Asta, până când descoperă o fantomă care o așteaptă în pragul casei funerare, un bărbat la fel de impunător și de scandalos de chipeș ca întotdeauna și care, pe deasupra, e la fel de nedumerit ca și ea în legătură cu motivul prezenței lui acolo.

Da, pentru Florence nu încape îndoială că romantismul e mort și îngropat... dar la fel e și noul ei redactor, iar treburile pe care el n-a reușit să și le ducă la bun sfârșit în viața pământească o vor face să reconsidere tot ceea ce a știut până acum despre poveștile de dragoste.

Și acum propria părere: 

 E o carte  drăguță din care am aflat multe despre industria cărții și dedesubturile lumii ei. 

Recunosc, termenul de ghostwriter, scriitor fantomă, nu îl știam, deși am mai auzit că sunt scriitori care scriu cărți în numele altor scriitori. Mă rog, în numele artiștilor, sportivilor, politicienilor, știu că se practică inclusiv la noi, dar în numele altui scriitor, de asemenea știu că se practică, dar mie mi s-ar părea mai mult decât ciudat și nedrept să nu se știe nicioată că acea carte e scrisă de tine. 

Mi-a plăcut și că fratele lui Florence încerca să afle mereu numele scriitoarei pentru care scria aceasta, ocazie cu care am aflat numele multor autoare contemporane, majoritatea având cărți citite de mine până acum.

Autoarea, Asley Poston,  se joacă, și recunoaște inclusiv naratoarea (că e o carte scrisă la persoana I), se joacă cu termenul ghost, fantomă.  Pentru că da, e o carte despre fantome. 

Nu vă speriați, nu are nimic înfricoșător in ea, ci autoarea tratează subiectul cu naturalețe, umor și tandrețe chiar. 

Mie  mi-a amintit de  Tot acest timp de Mikki Daughtry și Rachael Lippincott, precum și de Dacă aș rămâne, If I stay, de Gayle Forman, cea din urmă având și o ecranizare nemaipomenit  de frumoasă, din 2014. În ambele cărți pomenite, cineva, de regulă o persoană tânără, se află în comă. La fel se întâmplă și aici, cu redactorul fetei, deși noi ca cititori aflăm mult mai târziu acest lucru.  Florence îl vede sub forma unei fantome, eanici nu știe inițial că e în comă, e convinsă că e mort. Interesant e că, deși toate trei cărțile vorbesc despre coma suferită în urma unui accident de mașină, fiecare carte o face în stilul ei. 

E o carte și despre moarte, despre doliu și înmormîntări, subiect care iarăși e tratat  cu naturalețe,  mai ales că familia naratoarei deține o casă de pompe funebre și e obișnuită de mică cu morții, fantomele, discuțiile  despre îmbălsămare, înmormântările și plimbările lungi prin cimitir. 

Și, desigur, e o carte despre iubire. 

Iubirea care te poate rupe. Cea care te face să afirmi că romantismul a murit. 

Și iubirea care te poate vindeca. 

Cea care te face să știi că dragoastea n-a murit. 

Există. 

Sunt convinsă că știți asta, deși să îți reamintești din când în când, citind o carte ușoară, nu are cum să strice. 

Lectură plăcută!

Câteva citate

 

            A fost săptămâna aceasta Ziua Culturii Naționale, sărbătorită concomitent cu Ziua lui Mihai Eminescu, așa că pun aici câteva cătate celebre și câteva versuri  de la oameni care au schimbat fața culturală a țării.

                Citate de autori români

             „Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești… cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme… Ne trezim și murim cu ele.”  - Mihai Eminescu

 

Octavian Paler
- Mircea Eliade
x

„Dumnezeu, Care nu are a pierde pe nimeni, știe să ne țină ocupați de partea bună a vieții. Nu există somaj sufletesc."  - Pr. Constantin Necula

 „Esenţiale sunt doar viaţa, iubirea şi moartea. Restul e spectacol. Alergătură. Amăgire. Şi ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naştere. Dumnezeu nu ne datorează nimic, orice reproş ar fi ridicol." -

 „Și încă nu-nțelegem că fără de iubire

Se veștejeșteTimpul în noi ca floarea-n glastră.” – Vasile Voiculescu

 „Nu este nici o ruşine să te naşti prost, ruşine e să mori prost.” –  Marin Sorescu

 „Omul este singurul animal care se poate rata.” – Nae Ionescu

„Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea”. Nicolae Iorga.

„Cele mai fermecate cuvinte sun tăcerile.

Și cele mai frumoase vise: insomniile”.  – Train T. Coșovei

„Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te doare când îl smulgi cu sila”. B.P.Haşdeu.

„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj” – Ion Creangă 

 „Sub umbra unui stejar nu poate creşte decât iarbă.”  - Constantin Brâncuși

„Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?” – Tudor Arghezi

„Ce împletire de drumuri nebănuite! Cine ne-a purtat paşii? Cine s-a jucat cu noi, cum te joci cu pionii la şah? O coincidenţă, privită din afară, nu e decât "curioasă"; trăită, e năucitoare, te îngheaţă. Ce păianjen nevăzut a ţesut pânza asta, de care mă simt prinsă, de care nu mă pot dezlipi, orice aş face?” – Cella Serghi

 “Nu vreau să fiu comun. Aceasta este spaima sufletului şi a trupului meu”

 „Dragostea e ca tusea, nu o poți ascunde.” – Ileana Vulpescu

 „Toţi oamenii joacă roluri, în afară, poate, de unii actori“ – Eugene Ionesco

 „Când un tânăr crește frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.” – Constantin Noica

 „Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,

Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!” – Ana Blandiana

„Păstrez ceva din filosofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară” – Valeriu Butulescu

„Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în Cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea.” – Grigore Vieru

 „Ştiinţa este adevărul, este cunoaşterea şi întrebuinţarea forţelor naturii pentru fericirea omului.” – Victor Babeș

 „Am adunat florile câmpului într-o oală de lut şi le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit le-am înviat pe pânză şi au devenit nemuritoare.” - Ștefan Luchian

 „Acesta e un unic poem de dragoste, spun

Acesta e un poem de dragoste urlu” – Mariana Marin

„Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată. ” – Gabriel Liiceanu

 „Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu oarecare, eşti întotdeauna suspectat. Ţi se cer din ce în ce mai multe probe că ai avut dreptate.” –Ana Aslan

 „Originalitatea se obţine numai atunci când nu o cauţi.”  - George Enescu

 „Hrăniți speranța cu fapte bune.”  - Bartolomeu Anania

 „Dacă nu scriu, nu știu cine sunt.” – Mircea Cărtărescu

 „De creat, doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creaţie“ – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă.” – Petre Țuțea

 „Când nedreptatea devine lege, rezistența devine datorie”. – Mihai Șora

 

Început de ianuarie

 Orice-nceput se vrea fecund.

Risipei se dedă florarul...

spune Blaga. Noi am spune că și omul de rând se dădă risipei atât la finalul anului, dar și la începutul lui. Risipei de bani, risipei de mâncare, risipei de cadouri, risipei de planuri, de rezoluții, de visuri...

Încă nu am apucat să ne facem planuri și rezoluții pentru anul acesta. 

Am apucat deja să îl începem la părinți, vizitând rude și prieteni pe care nu îi văzusem de mai multă vreme, luându-ne câte un mic răgaz, câte o mică împărtășire de gând  cu fiecare. 

Când am ajuns acasî am găsit zăpadă și un pic din gerul Bobotezei.  

În rest, ne mai bucurăm de zilele astea libere de la începutul anului și de albul curat pus în fața noastră. Pășim cu grijă...

Bucurie să aveți!