sâmbătă, 27 septembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

                                                    ♥ Pentru astăzi...
                              26 septembrie 2014, sâmbătă...
                                                          ♥  Afară...

dimineaţa începută sub auspiciile celor 7 grade. cât arăta termometrul maşinii, nu părea prea promiţătoare, dar ziua a fost foarte frumoasă.
Mă gândesc ...
că trec zilele uimitor de repede, nu apuc să fac mai nimic pentru casă.
Sunt recunoscătoare...
pentru că am adunat multe amintiri frumose.
Din bucătărie...
de toate pentru toţi
Ce mai mesteresc/creez...
în continuare nimic, dar când ne apucă talentul, promit că vă informez.
Sunt îmbrăcată cu...
pijamale.
  Citesc...
Familia ortodoxă.
Sper...
  să mă odihnesc un pic măcar mâine, că astăzi nu am apucat, tot dintr-o aniversare in alta am ţinut-o.
Abia aştept să...
termin radioterapia, că mă obosesc drumurile şi tot stresul că trebuie să mă încadrez într-un anumit program.
Am învăţat...
că bucuriile mici generează bucurii şi mai mari.
Prin casă...
am început deja cu căteva decoruri timide de toamnă. Avem castane şi mulţi dovlecei patison.
Săptămâna aceasta...
m-am delectat cu multe, multe, multe teste iniţiale.
Deşi am început prost, până la urmă am apucat să fac şi vreo 3 şedinţe de radioterapie, aşa că mulţumesc cerului că nu a fost şi mai mult stricat aparatul.
Unul din lucrurile mele preferate...
  statul la poveşti...
Câteva planuri pentru zilele următoare...
să termin de corectat toate testele şi cam atât, fără planuri mari....
 O fotografie pentru voi...
că tot e sezonul dovlecilor şi a delicateselor făcute din el
Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!

marți, 23 septembrie 2014

Ziua de ieri

Ieri dimineaţă m-am trezit la 6 şi un pic, am pregătit hăinuţele fetelor  şi pijamaua celei mici pentru grădiniţă, iar eu am luat un taxi şi-am mers într-un suflet la oncologie, să fiu acolo înainte de 7 jumătate, să apuc să fac radio şi apoi să merg la lucru  până la 8.00.
Săptămâna aceasta fac sau ar trebui să fac radioterapia dimineaţa, că aşa e modelul, o săptămână dimineaţa şi una după amiaza.
Când merg la radioterapie trebuie să fiu curată, spălată doar cu apă şi săpun, fără produse care conţin chimicale şi necremuită. Nu se admite niciun fel de cremă, nici măcar crema pentru arsuri. Foarte important e să nu fii transpirat (motiv pentru care ridic dealul pe care e situat spitalul destul de încetucu-legănat atunci când sunt după-masa programată şi cu taxi-ul când sunt dimineaţa) că te arzi. La propriu.
Cum am ajuns acolo am stat şi am aşteptat un pic până a venit asistentul care îmi face procedurile şi am aflat că aparatul e stricat, dar că se va repara curând. Asta e, ghinion am zis, se mai întâmplă, nu am stat să filosofez prea mult că nu aveam timp şi de acolo am mers val-vârtej la lucru. Între 9 şi 10 am avut o fereastră şi iar am luat taxi-ul spre spital. Între timp, aparatul a mers preţ de o persoană, după care şi-a luat o pauză. Lungă...
De la spital iar val-vârtej pe jos spre servici. La 13.00 am terminat orele şi am venit acasă pe o ploaie torenţială, am fugit la şcoala fetiţei să o iau cu umbrela, apoi am luat troleul si la 15.00 am avut programare cu ea la dentist. De la dentist am luat-o şi i-am predat-o soţului, care între timp a mers să o ia şi pe cea mică de la grădiniţă, apoi am mers din nou la oncologie, că aveam programare la 16.30. Evident, aparatul nu funcţiona nici acum, dar de data asta era pus un afiş care spunea că pacienţii vor reveni în 23.09 în conformitate cu programările făcute. A treia oară am coborât mai încetucu dealul, că nu mă mai grăbeam.
Astăzi dimineaţă, la 7 trecute fix,  coboram deja din taxi. Bineînţeles, aparatul încă nu funcţionează. Voi fi sunată când se va milostivi de timpul şi finanţele mele.
 Şi până acum, serios că a mers totul ca la carte.

duminică, 21 septembrie 2014

Antonime

- Spune-mi un cuvânt cu sens opus pentru a merge.
- A nu merge, a parca. (Georgia, 4 ani şi-un picuşor)

luni, 15 septembrie 2014

Prima zi de scoala

Dis de dimineaţă am început cu prima de zi de şcoală a fetiţei de la grădiniţă, prima mea zi de şcoală şi prima zi de şcoală a surioarei mai mari, acum elevă în clasa a III-a.
La mezină a fost simplu, noi am fost baricadaţi cu pijamale, papuci de schimb, adeverinţe şi para adeverinte că e sănătoasă tun, ea ne-a abandonat rapid, că era tare dorită şi a alergat spre doamna educatoare fără să clipească.
La mine a fost tot simplu, nefiind dirigintă, doamna directoare a fost tare drăguţă cu mine şi m-a lăsat să merg la serbarea celei mari.
La festivitatea celei mari a fost mai pompos, liceul s-a trasnformat în colegiu, ocazie pentru care s-au făcut pregătiri şi au fost invitati: prefectul, inspectorul general, prorectorul Academiei de Muzică şi chiar o doamnă ministru, o doamnă tare drăguţă, de altfel. Ce mai, toată floarea cea vestită...
Înainte de a ura baftă tuturor scolăreilor, va mai spun că vă las in compania unui filmulet tare simpatic, cu prima zi de scoala a Maşei si să nu spuneti cumva că nu ştiţi cine e Maşa. Uite, vedeţi, de asta se începe şcoala, ca să aflaţi mereu lucruri noi.

Bafta multă şi numai bucurii, dragi profesori, părinţi şi copiii!


sâmbătă, 13 septembrie 2014

Întrebare şi răspuns

Georgia, 4 ani şi-un piculeţ:

 - Erau două băi. Una cu uşa închisă şi una cu uşa deschisă.
 - Şi în care ai intrat?
 - În cea cu uşă galbenă.

:)))

Jurnalul unei femei simple

                                                 ♥ Pentru astăzi...
                              13 septembrie 2014, sâmbătă, ultimul weekend de vacanţă.
                                                          ♥  Afară...
e foarte plăcut. E un soare blând şi o lumină mierie care inundă totul şi ne învăluie pe toţi.
Mă gândesc ...
că a trecut vacanţa ca un vis, de luni gata, începem şcoala, elevi şi profesori deopotrivă.
Sunt recunoscătoare...
pentru că am adunat multe amintiri frumose.
Din bucătărie...
multe mere transformate în compot.
Ce mai mesteresc/creez...
în continuare nimic, dar când ne apucă talentul, promit că vă informez.
Sunt îmbrăcată cu...
o rochiţă neagră.
  Citesc...
Mamele unor oameni faimoşi.
Sper...
  să avem o seară frumoasă, că imediat vom ieşi la plimbare, sunt Zilele recoltei la Cluj şi chiar Festivalul Internaţional de gătit în aer liber.
Abia aştept să...
treacă primele săptămâni de şcoală cu bine.
Am învăţat...
că nu trebuie să îmi fac planuri. Viaţa are grijă să le rânduiască pe toate cum vrea ea.
Prin casă...
am început deja cu căteva decoruri timide de toamnă. Abia aştept sezonul dovlecilor şi al castanelor, să ne dezlănţuim mai mult.
Săptămâna aceasta...
am început radioterapia şi am participat la un proiect tare drăguţ: Uită o carte, iniţiat de cei de la Bookletta. Ideea e să uiţi undeva o carte, unde să fie găsită de cineva şi citită. Eu am "uitat" in diverse locuri nu una, ci mai multe cărţi. În primele pagini am pus un biletel cu mesajul: Acestă carte este "uitată" special pentru tine, cel ce o găseşti. Spor la citit!  Am trimis în lume Idiotul de Dostoievski, O călătorie spre centrul pământului şi Goana după meteor de Jules Verne şi chiar un Ghid de detoxifiere, toate nou-nouţe. Sper să işi găsească cititori dragi şi să nu ajungă orice altceva.
Unul din lucrurile mele preferate...
  statul la poveşti...
Câteva planuri pentru zilele următoare...
să particpi la toate festvivităţile, ale fetelor şi ale mele, să particip la şedinţele aferente....
 O fotografie pentru voi...
acestă  imagine mi-a amintit că atunci când eram mică la bunica mea la ţară ne spălam în fiecare dimineaţă într-un lichean asemănător, doar cu smalţul într-o stare mai bună, pus pe un livor cam ca acesta, doar, cum spuneam, mai bine întreţinut. Deh! nostalgiile...


Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!
    

marți, 9 septembrie 2014

Toamna noastră cea de toate zilele

Aşa cum am mai spus de-atâtea ori, iubesc toamna.
Aproape pătimaş... da, ştiu, sună ciudat, dar aşa e.
O aştept cu emoţie, cu bucurie, cu nerăbdare, cu vise, cu jocuri, cu planuri...
Însă nu fără teamă. 
De câte ori vorbesc de ea, mă cutremur.
Mi-am amintit că acum 5 toamne am scris un articol despre tot ce a însemnat toamna pentru mine, despre toate toamnele care au venit, au plecat şi m-au marcat definitiv. La câteva zile după ce am scris postarea aceea am aflat că voi fi din nou mamă. Tot toamna.
De atunci toamna mi-a mai luat câţiva oameni dragi şi tot atâtea bucăţi din inimă, mi-a adus alţii în cale, mi-a dat bucuria de a-mi duce prima dată la şcoală puştoaica cu ghiozdanul în spate.
Anul trecut, în ultimele zile de toamnă făceam biopsia care avea să-mi aducă un diagnostic cumplit.
Anul ăsta, în primele ei zile,  am început radioterapia, dar nu pot scăpa de sentimentul că nu acesta va fi evenimentul marcant.
Deocamdată însă... niciodată toamna nu fu mai frumoasă... dacă ar fi să citez un poet preferat.
 E  toamnă caldă, aurie, cu o lumină mierie, ca toate toamnele din amintirea mea.
O  toamnă în care am fost deja cu cortul, deşi l-am plimbat toată vara cu noi, dar vremea a fost prea capricioasă pentru a-l folosi; am făcut câteva expediţii prin chei cunoscute şi prin altele despre care nici nu ştiam că există, dar care m-au subjugat cu farmecul lor; am cules ghinde şi am pregătit ghiozdănelele.
Astăzi am fost prin piaţă şi nu mă mai săturam de privit perele, strugurii, prunele, roşiile, gogoşarii, vinetele, conopida, crizantemele...
 Am cumpărat însă doar struguri, prune, pepene, pe care nu l-am decorat chiar aşa, ci aproape...
dar dacă vă face cu ochiul farfuria asta apetisantă, puteţi vedea aici alte câteva decoruri numai potrivite pentru bunătăţile de pe masă.

După ce termin de scris voi merge la şcoala fetiţei pentru a mai pune una alta la punct prin clasă (de fapt, doar soţul pune, eu doar dau indicaţii) şi pentru a o cunoaşte pe noua doamnă  învăţătoare, pentru că da, toamna asta ne-a adus şi o învăţătoare nouă.
Şi e abia începutul...
Toamna voastră ce-a adus?

duminică, 7 septembrie 2014

La ceas aniversar

Soţul meu e între două aniversări.
Ieri, a fost ziua lui de naştere, mâine va fi onomastica. Nu o duce rău, credeţi-mă pe cuvânt!
Motiv numai bun de spus: La foarte, foarte mulţi (b)ani!
La el e cifră rotundă, tocmai schimbă prefixul.
La mine încă nerotundă, dar tot frumoasă.
Una peste alta, dacă socotim vârsta lui plus anii mei la care se adaugă tinereţea fetelor, rezultă că  aniversăm anul asta, împreună, 90 de ani. Ni i-a calculat mama soacră.
Suntem o familie de 90 de ani, o familie nici tânără, nici prea în vârstă, ci numai potrivită.
Nu-i aşa?
Familia voastră câţi ani are?

luni, 1 septembrie 2014

1 septembrie

1 septembrie
Început de an bisericesc şi început de an şcolar (doar pentru profesori)
Început de toamnă
Septembrie, luni, Brenciu

O toamna frumoasa sa aveti! O toamna frumoasa sa avem cu totii!

duminică, 31 august 2014

Jurnalul unei femei simple

                                                      ♥ Pentru astăzi...
                                                  31 august 2014, duminică, ultima zi de vară.
                                                       de mâine...
♥  Afară...
e foarte plăcut. Bate un vânticel răcoros.
Mă gândesc ...
că a trecut vacanţa ca un vis, de mâine gata, începem şcoala.
Sunt recunoscătoare...
pentru că am avut nişte zile minunate petrecute alături de prieteni de nădejde şi pentru că dimineaţă am avut de răspuns mai bine de două ore la toate mesajele cu urări primite de ziua mea.
Din bucătărie...
păstrăv la cuptor şi multe, multe prăjituri. Am făcut decoruri din legume de sezon. Dovleceii patison sunt preferaţii mei când vine vorba de umplut coşuri cu legume în bucătărie.
Ce mai mesteresc/creez...
în continuare nimic, doar privesc ce meştereşte de zor surioara mai mare.
Sunt înbrăcată cu...
o rochiţă neagră.
  Citesc...
Tolstoi, Dostoievski, Gaiman.
Sper...
  să avem o seară frumoasă, în Piaţa Unirii, la lampioane, iar ziua de mâine să vină cu veşti frumoase.
Abia aştept să...
se trezească fetele şi să le spun şi lor de lampioane, că încă nu le-am spus.
Am învăţat...
că nu trebuie să îmi fac planuri. Viaţa are grijă să le rânduiască pe toate cum vrea ea.
Prin casă...
am început deja cu căteva decoruri timide de toamnă. Abia aştept sezonul dovlecilor şi al castanelor, să ne dezlănţuim mai mult.
Mă întreb...
ce noutăţi vor fi la şcoală anul acesta.
  Un citat preferat pentru azi...

Unul din lucrurile mele preferate...
  statul la poveşti...
Câteva planuri pentru zilele următoare...
să îmi revăd colegii, să îmi pun la punct materialele necesare, nimic spectaculos. Pentru Paula am pregătit, zic eu, câteva lucruri pentru şcoală, aştept să văd ce materiale doreşte doamna învăţătoare în plus, Georgia are cam tot ce îi trebuie pentru grădi, deja am început să îi facem analizele necesare, să evităm aglomeraţia care se produce atunci.
 O fotografie pentru voi...

şi o urare...

Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!

miercuri, 27 august 2014

Oameni şi vulturi

Am citit zilele astea, pe un site pe care domnul google se incapataneaza acum sa il actualizeze si imi dă doar bloguri cu variaţiuni pe aceeaşi temă, un articol foarte interesant despre vulturi. 
Articolul spune că există o specie de vulturi care trăiește peste 70 de ani, dar pentru asta, la un moment dat al vieții, pe la 30-40 de ani, trebuie să ia o decizie dificilă.
La acea vârstă, considerată vârsta bătrâneţii lor, corpul  începe să își piardă din calitățile lor excepționale de vânători, ciocul și ghearele încep să devină moi, se înconvoaie şi nu mai sunt capabile să ţină prada, penele pierd din rezistență, îi apasă pieptul, îi înfrânează zborul, făcându-l foarte dificil. În acest moment, vulturul are de ales între a muri de foame, deoarece nu mai poate vâna, și un proces de câteva luni, în care să ”renască”.
Această renaștere înseamnă să renunțe la ciocul vechi și moale, la ghearele înmuiate, la penele care nu mai rezistă la adversitățile naturii și să și le smulgă singur printr-un proces extrem de lent și dureros.
 Procesul îi cere vulturului să zboare pe un vârf de munte şi să petreacă acolo câteva luni. În noul cuib, el îşi loveşte continuu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe. Apoi aşteaptă o perioadă creşterea unui cioc nou cu care îşi smulge unghiile. După ce noile unghii apar, începe să-şi smulgă penele îmbătrânite,  urmând să dea naștere unui nou ”set de accesorii”, care  să îi permită să îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creat şi să trăiască mai departe, încă 30-40 de ani.
 
Cât de misterioase sunt căile naturii... O noua viaţă "la înălţime" vine numai dacă accepţi o perioadă de durere cruntă. Durerea e chinuitoare, dar te tranformă. Refuzi durerea şi mori, accepţi durerea şi întinereşti.
 
Pare simplu. Cât de bine ar fi dacă ar putea fi şi la oameni aşa... Dar poate avea omul atâta tărie?

luni, 25 august 2014

Femeia, tot femeie...

Vine Adam acasa noaptea. Eva il ia la rost:
-Adame, tu ai fost la femei!
-Cum sa fiu la femei, ca doar tu esti singura femeie din lume!
Peste 5 minute:
-Ce faci, Eva, ca ma gadili?!
-Iti numar coastele.

sâmbătă, 23 august 2014

Puterea unei femei

 Citind bloguri dragi, am aflat o întrebare adresată de Gabriela: Unde iti regasesti puterea de a merge mai departe ?
Ştiu din proprie experienţă că uneori cursul vieţii te determină să îţi pui asemenea întrebare. Ajungi la un moment dat când crezi efectiv că nu o să mai poţi face nici măcar un singur pas şi atunci te întrebi unde vei găsi puterea de a te ridica, de a te scutura de tot amarul şi de a păşi înainte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum nu ai fi lăsat acolo o bucată din sufletul tău sau chiar o bucată din trupul tău. Şi iarăşi ştiu că oamenii adevăraţi nu se aşteaptă să mergi înainte cu orice preţ, nu se aşteaptă să uiţi totul şi să ştergi cu buretele o perioadă a vieţii, nu vor să vadă minuni, ci doar că ţie ţi-e bine, însă avem noi dorinţa aceasta de a arăta că suntem mereu în ordine, că nimic nu e prea greu pentru noi, că nimic nu ne doboară. Aşa că uneori nu avem nevoie de putere doar pentru a merge mai departe, ci avem şi pentru a zbura, pentru a epata, pentru a face şi ce nu făceam înainte de ni se întâmpla ceea ce ne-a dat peste cap.
Din fericire, dacă ai sufletul deschis şi un strop de răbdare, mereu vei găsi puterea de a merge mai departe.
Puterea o poti găsi în foarte multe locuri, în cărţi, în citate motivaţionale, în diverse filmuleţe cu poveştile de viaţă ale altor persoane care au trecut cu fruntea sus prin tot ceea ce treci şi tu, în credinţa din sufletul tău, în minunile pe care le face în fiecare zi Dumnezeul iubirii cu fiecare dintre noi, în linişte sau chiar în deznădejde, în disperare poţi găsi uneori nesperată putere. Suntem, fiecare în parte, atât de diferiţi, încât fiecare îşi găseşte energia necesară în lucruri nebănuite. O veste rea poate aduce unuia mai multă determinare decât ar face pentru un altul o veste bună.
 Un vis, o dorinţă, un plan de viitor, un dor de a schimba ceva, o durere că ai lăsat ceva neîmplinit, nedus la capăt, toate astea îţi pot da putere, îţi pot aminti că ai pentru ce lupta, că ai pentru ce să nu te dai bătut, pentru ce să nu laşi armele din mână şi să nu te simţi doborât.
Dar eu cred că mai mult decât toate astea, puterea o găseşti în cei dragi ţie care îti sunt aproape. Toţi oamenii pe care îi iubeşti îti pot da puterea de a merge mai departe. Copiii îţi pot da o extraordinară putere, soţul îţi poate da putere, părinţii, prietenii, colegii, toţi oamenii care te sună când eşti dărâmat, toţi cei care îţi stau alături când şi tu ai fugi în lume, toţi cei care trec pe lângă tine şi nu uită să te mângâie uşor pe spate, să te surprindă cu mici daruri, flori, prăjituri şi diverse lucruşoare trimise în pragul casei tale sau, pur şi simplu, să îţi zâmbească din tot sufletul lor.
Dar, mai presus de toate acestea, puterea trebuie să o găseşti în tine însuţi, în convingerea neclintită că Dumnezeu a pus în tine toată forţa de care ai nevoie.  Pentru că puterea de a merge o poţi găsi în multe lucruri şi în mulţi oameni, dar paşii îi vei face singur. Toată lumea te va sprijini, dar prin furtună vei trece numai tu. Evident, există situaţii foarte grele, în care toată familia trece printr-o nenorocire, dar şi atunci puterea trebuie căutată la fiecare în parte, pentru că nu te ajută prea mult să ştii că fratele e sus, dacă tu tot la fundul gropii te afli.
Şi dacă tot m-am pornit, vreau să vă arăt nişte fotografii cu câteva femei care au găsit puterea de a se accepta aşa cum sunt, deşi eu, în slăbiciunea mea, am tot amânat să vi le arăt. Şi iarăşi ştiu din proprie experienţă,  că există mai multe categorii de păreri,  unii care atunci când le avem pe toate la locul lor toţi spunem că nu e mare lucru să faci faţă unei pierderi şi alţii care vor susţine (constant, prea mult şi prea des) că nu ai cum să te accepţi aşa, că niciodată nu te vei putea accepta pe jumătate.
 Şi ca să ştiţi la ce mă refer, las imaginile să vorbească.
Vreau să vă mai spun, asta pentru că ştiu că vă pasă, că eu am găsit puterea de a le privi şi de a mă privi fără să plâng şi fără să mă cutremur.
 
 
 
 
 
 
 
                       O zi frumoasă şi cu multă energie pozitivă vă doresc!

Jurnalul unei femei simple

                                                        ♥ Pentru astăzi...
                                                23 august, sâmbătă, zi frumoasă şi însorită.

♥  Afară...
este  destul de plăcut acum, răcoros; e chiar o dimineaţă superbă.
Mă gândesc ...
că vara asta a fost foarte plăcută şi suportabilă, chiar dacă mulţi s-au plâns de ploile ei.
Sunt recunoscătoare...
pentru că săptămâna aceasta am reuşit să rezolv unele probleme stomatologice pentru fetiţe. Am mers la medic şi le-a sigilat câteva măseluţe, să nu avem alte griji mai încolo.
Invăţăm...
de la cei mai curajoşi dintre noi, dar şi de la cei ce ştiu că nu doar curajul contează.
În bucătarie...
a fost o săptămână dedicată compoturilor, dar am făcut şi câteva borcănele cu dulceaţă de soc, pe lângă cele de săptămâna trecută.
Intenţionez să ...
scot fetele la o plimbare.
Citesc...
  câteva cărţi despre educarea copiilor.
Astăzi...
suntem doar noi fetele acasă, aşa că trebuie să găsim câteva îndeletniciri cât mai plăcute.
Abia aştept să...
înceapă săptămâna care vine.
Unul din lucrurile mele preferate ...
mirosul aşternuturilor curate.
Prin casă...
toată lumea are câte ceva de făcut, chiar şi eu, doar că mi-am luat o mică pauză.
Ascult...
                                                                     câteva cântecele improvizate de fete şi zgomotul maşinilor care trec pe stradă, că avem geamul deschis....
                                                  ♥Cu ce sunt îmbrăcată...
încă în cămaşă de noapte şi un hălăţel cu floricele.
Ce mai meşteresc...
mai nimic, dar vă pot arăta ceva de inspiraţie
O imagine pe care vreau să o împărtăşesc...
                                                 chiar două...
                                                una de ducă...
                                        si alta cu un loc de vis unde să şi ajungeţi
O  zi de sâmbătă plăcută şi relaxantă şi o săptămână cât mai frumoasă să aveţi!

miercuri, 20 august 2014

Piaţa Unirii, Cluj

O altă perspectivă asupra unui loc vechi.
O perspectivă luminoasă.
Una fără zeci de stâlpi, fără sute de cabluri care să atârne de peste tot.
Deşi operaţiunea de curăţare a oraşului de cabluri a început de cava vreme cu alte locuri şi străduţe frumoase, deşi mai mereu sunt străzile sparte ca să se ascundă firele, la noi ştiţi că lucrurile nu se mişcă chiar cum prevede legea, dar important e că se mişcă, că începe să se vadă ceva. Iar cel mai important e că se vede bine.
Deocamdată în centru, mai apoi şi pe străduţele noastre.
                                           Fotografia e luată de pe pagina domnului primar.
Plimabare plăcută să aveţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.