modele de martisoare

În weekend am făcut un atelier de mărțișoare la noi acasă.
Am avut 8 fetițe entuziaste și foarte creative, care au muncit cu elan. Primele cinci mărțișoare. După care totul a degenerat într-o paradă a modei scăpată de sub control. Acum îl înțeleg pe Botezatu când îl mai apucă isteriile printre modele, deoarece și la noi s-a lăsat cu dureri de cap. Micile modele au considerat că ar fi mult mai palpitant să se parfumeze, să se îmbrace cu diferite rochițe, să transforme baia în reședința lor.
Am avut și doi tătici destoinici și foarte pricepuți la tăiat, lipit, adunat mărgele de pe covor.
Ața de la mărțișoare am făcut-o noi din ață de bumbac cumpărată de la mercerie și pusă în două. Am cumpărat inițial niște pna, dar s-a dovedit a fi prea groasă pentru ce ne trebuia nouă.
Ingredientele folosite: cartoane de 500gr, hârtie creponată de diferite culori, semințe de dovleac, năsturei, sârmă subțire, mărgele, lipici, aracet, un pistol de lipit cu plastic, sclipici, perforatoare cu diverse modele, ștampiluțe, abțibilduri, foarfece zimțate. Fiecare a adus de acasă tot ce a considerat că se poate folosi.
Nu am fotografiat creațiile celorlalți, că eram prea obosiți să ne mai gândim la asta, așa că vă prezentăm doar câteva dintre modelele realizate de noi.








Sper să vă inspire modele noastre și pe voi, asta dacă nu ați terminat deja pregătirile pentru ziua mărțișorului sau ziua mamei.

Povești naive - varianta a doua

Nu am vrut să rămâneți cu impresia greșită că doar surioara mai mare este cea care crează în casa noastră.
Nu. Noi suntem o familie în care toți membrii sunt muncitori și talentați de mici.
Convingeți-vă!


Și să nu vă legați de suzi, vă rugăm. Suzi are și ea rolul ei bine stabilit în procesul creativ. Trebuie să recunoașteși că un artist cu suzi are o aură mult mai interesantă...

Povești naive

Cei doi frați
A doua stea pe stânga (povesti naive) de Paula.

Folosindu-se doar de desene, Paula a ”scris” două povești.
Prima este despe doi frați, un prinț și o prințesă care se jucau și, deși nu bănuiți, vânătorul le-a spart mingea cu o sageată, fapt de o gravitate deosebită, ce a dus la supărarea soarelui, a lunii și a stelei căzătoare.

În cea de-a doua poveste este vorba despre o zână care transformă o floare într-o stea apoi într-un brad, într-o inimă, într-o rachetă, într-un căruț de magazin și apoi într-un unicorn. Noaptea era unicorn, că ziua era fetiță care iubea turta dulce în formă de stea și fluturașii.

Dar sunt convinsă că ați ”citit” și voi poveștile fără nicio problemă...

Supa de chimen

Pentru că fetele au o mică răceală și suntem în perioada de bolire și oblojire și pentru că tot a început postul, m-am gândit să fac o supă de chimen.
E prima mea supă de chimen, prima făcută și prima mâncată, prin urmare nu am cu ce să compar. La noi în familie ciorbele sunt la putere și supele cu multe legume, cu tăiței, așa că nu prea suntem adepții supelor strecurate. Dar pentru orice este un început...
Soțul m-a ajutat la crutoane, au fost specialitatea lui.
Paula, care e expertă în supa asta, că o mănâncă de ani buni la grădiniță, mi-a spus în secret (de aceea am să vă rog să fiți discreți) că e bună și are același gust ca la grădi.
Rețeta e extrem de simplă, dar nu o dau că e plin netul de ea, o găsiți în multe variante explicată pe îndelete de bucătari mult mai pricepuți decât mine. Oricum nu e mare filosofie, se face foarte repede și e tare delicioasă, plus că miroase frumos. Pot spune doar că din legumele fierte am făcut și o salată orientată (așa îmi place mie să îi spun salatei orientale, că nu folosesc niciodată rețeta clasică, ci totdeauna o adaptez, mă orientez după ce găsesc prin cămară și prin frigider).
Să aveți poftă!

artista familiei

Paula desenează, apoi vine să ne prezinte desenele. A desenat un T-Rex și un Triceratop stând lângă un palmier pe o foaie, iar cealaltă a împărțit-o în două, una cu o girafă, un fluture și un colibri, alta cu delfini, rechini și caracatițe. E fericită că ne plac desenele ei. Încurajată de entuziasmul nostru povestește:
Mami, eu sunt o artistă. M-am născut să fiu artistă, așa-i?
Ca orice artsit veritabil, e și tare nehotărâtă; vrea să se facă pictoriță... și dirijoare... și doctoriță.
Ah! artiștii...

Clujul ortodox plânge

”Clujului i-a fost sfâşiată Mitropolia. Înaltului Bartolomeu i-a fost dezonorată memoria. Nu au putut să-l înfrângă în viaţă, fiindu-le teamă de vocea sa tunătoare şi de toiagul său de ierarh destoinic, şi atunci au aşteptat să urce la ceruri pentru a-l dezonora”.
Mai multe aflati citind un articol extrem de trist care spune cum Sinodul şi-a bătut joc de Cluj şi a călcat în picioare memoria Înaltului.
Mai multe cuvinte ar fi de prisos...

Planuri de viitor

Mami, bunica mea va fi stră-străbunica nepoților mei, așa-i?
Ce poate fi mai reconfortant decât să-ți vizualizezi viitorul și totul să fie frumos și pozitiv, cu toate lucrurile așezate în matca lor firească, cum e posibil în orice vis de copil...

Mimă

La ora 7, cu ochii lipiți de somn că mezina a avut două episoade de stat la povești astă noapte, căutam buimacă o fustiță în dulapul surioarei mai mari. Eu, influiențată de veștile dezastrelor și calamităților naturale, am pregătit copilului, care iese din casă la minus multe grade celsius, pantaloni. Dar, cum socoteala mamei nu se potrivește cu socoteala fetiței care are dans astăzi, m-am conformat rapid. M-a informat că până la grădi sunt buni pantalonii, dar trebuie musai și fustiță. Dacă e musai, cu plăcere, vorba ardeleanului.
După ce am terminat-o de aranjat, vine cu altă idee. Să jucăm mimă. Ea mimează, iar noi, în timp ce dibuim ghetuțe, alegem gecuțe, ghicim. Ce te poate trezi mai bine la ora 7 și câteva minute decât un joc de mimă... Sa jucăm!
Prima dată a prezentat parada modei.
A doua oară a început să dea grațios din mâini. Nu, nu e pasăre și nici balerină.
Ne-a dat un indiciu: stă lângă noi.
Ce ziceți? Încercați să ghiciți? Vă mai dau și eu un indiciu: stă și lângă voi.

prietenia...

“Prietenia este confluenţa a două iubiri, având ceva din realitatea raiului. E ca şi când două râuri de munte, de pe povârnişuri diferite, se întâlnesc într-un anumit loc şi nu mai poţi spune care apă e a unuia şi care a celuilalt…“
(Pr. Teofil Părăian - duhovnicul care nu a văzut cu ochii, ci cu inima...)

melodii de dragoste

Doua duete senzationale
Monica Anghel si Stefan Iordache:

Stefan Banica tata si fiu:

All you need is love

Chiar daca zilele astea veti fi bombardati cu tot felul de filme unele mai siropoase decat altele, va recomand din toata inima ultimul episod filmat chiar zilele astea din serialul meu preferat, Anatomia lui Gray, despre nenumaratele si nebanuitele moduri in care se poate manifesta dragostea.

Vizionare placuta!

iubirea

Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure. - Rabindranath Tagore

Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii. - Roque Schneider
Iubirea este armonia a două suflete care cântă împreună. - Gregory J. P. Godek

surioara

Am o soră mică-mică,
Gura ei - o floricică,
Ea nu știe să vorbească,
Știe numai să zâmbească.

Astăzi, la 1 an și 10 lunițe zâmbitoare!

Totu-i alb în jur cât vezi

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
(Iarna, Nicolae Labis).

un pic de roz

Pentru admiratorii sâmbetelor roz, a zambilelor timpurii și a gingășiei în stare pură, vă oferim două frumuseți roz ce-au răsărit în glastra noastră.


Sunt micuțe, dar tare parfumate.
Să aveți un weekend frumos!

musafira

A găsit-o tati la serviciu semiînghețată, i s-a făcut milă de ea și a adus-o acasă.
E mică-mică-mică, țopăitoare, maronie, cu un cioc foarte ascuțit, coada in formă de evantai și tare agilă. Nu stă locului o clipă.
Nu știm ce specie e, dar asta nu ne oprește să ne bucurăm de ea și să sărim de încântare și noi aidoma ei.
Din două capace de ventilator i-a improvizat tati o căsuță ad-hoc.
Așteptăm să treacă gerul și o vom reda naturii.
Între timp țopăim și ne veselim...și noi...și ea...

Săptămâna Căsătoriei -Căsătoria merită!

Săptămâna Căsătoriei 2012 la Cluj
Săptămâna Casatoriei este o sarbatoare internațională inițiată în Marea Britanie în 1997 si celebrată anual în perioada 7-14 februarie. În ultimii ani s-a extins în tot mai multe țări din lume, precum Elvetia, Germania, Cehia, Ungaria, Irlanda, SUA, Australia. Scopul ei este promovarea căsătoriei și sustinerea valorilor familiei în societate.

În România prima editie a Săptămânii Căsătoriei, 7-14 februarie 2011, s-a lansat la Cluj Napoca și s-a organizat în orase precum Oradea, Satu-Mare, Sighisoara, Mediaș si a constat într-o serie de evenimente pentru cuplurile casatorite derulate de ONG-uri, biserici si institutii, precum și anumite promoții oferite de firme cuplurilor căsătorite.

Trei copaci

Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.
Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.
Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.
Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Eu nu vreau să părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt încât oamenii, privind la mine, să se gândească la Dumnezeu.
Anii au trecut şi cei trei copaci au crescut.
Într-o zi, nişte tăietori de lemne au urcat pe munte. Cei trei copaci au fost tăiaţi, purtând încă speranţa că visele lor măreţe se vor împlini.
Însă primul copac a fost făcut iesle pentru animale. În loc de aur şi diamante a fost umplut cu paie pentru animale.
Al doilea a fost dus într-un sat de pescari şi transformat într-o barcă de pescuit. Era prea mică pentru a putea naviga pe mări şi oceane, aşa că a fost lăsată pe lac, umplută de pescari cu peşti mirositori.
Al treilea copac a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd pentru mulţi ani. Visul de a aminti de Dumnezeu părea că nu se va împlini niciodată.
Dar Povestea nu se sfârşeşte aici!
Au trecut multe zile şi multe nopţi şi cei trei copaci aproape că au uitat de visele lor. Până într-o noapte, când un bărbat şi o femeie au aşezat în iesle un Prunc. Atunci primul copac a realizat că ţine cea mai mare comoară a lumii.
Într-o seară, mulţi ani mai târziu, barca făcută din cel de-al doilea copac mergea pe lac ducând un grup de oameni. Când o furtună puternică s-a abătut asupra lor, unul din ei a vorbit şi a liniştit vântul şi apa. Atunci copacul a înţeles că purta pe Regele cerurilor şi al pământului.
Apoi, într-o zi de vineri, Acelaşi Om care a potolit furtuna ducea o cruce făcută din cel de-al treilea copac. Urma să fie răstignit pe ea. Copacul s-a simţit nedreptăţit. Dar duminică dimineaţa, când soarele a răsărit şi când totul fremăta de bucurie, cel de-al treilea copac a înţeles că dragostea lui Dumnezeu a transformat totul şi că visele lor s-au împlinit.
Primul copac a ţinut în el cea mai de preţ comoară.
Al doilea copac a purtat în el pe Regele regilor.
Iar cel de-al treilea copac, făcut cruce, le amintea oamenilor de Dumnezeu.

Aceasta este povestea, iar acesta este filmuletul care o ilustreaza:


Ambele insa spun acelasi lucru: ca Dumnezeu are un mod minunat de a împlini visele noastre.

Ultima lună de iarnă

Mult-așteptata noastră iarnă se pare că abia acum, când calendaristic se apropie de final, își intră și ea în drepturile ei străvechi.
Am profitat și noi cât am putut de mult de zăpada pe care încă o avem din belșug.
Prin urmare nu puteam să ratăm, pe înserate, o partidă bună de săniuș
pe sanie


sau pe lângă sanie, bucuria tot mare a fost.


Fetele cochetele

mândre tare de îngerașul lor.

Cam așa arătam la întoarcerea acasă, cu bujori în obrăjori...

Să vă bucurați de iarnă până o mai avem!