joi, 12 iulie 2012

”ești proastă ca mă-ta!”

”După cum un vas nou păstrează multă vreme gustul primului lichid, pe care l-am vărsat; și lâna când este vopsită o dată nu mai capată albeață, tot așa și impresiile urâte din prima copilărie lasă urme adânci”. (Quintilian)
Acum două seri am fost cu Georgia în părculețul din apropierea casei noastre.  La un moment dat a venit și o fetiță de vreo 6-7 ani cu bunica ei și s-au jucat frumos. Apoi a venit și tatăl fetiței împreună cu o surioară cam cu un an mai mică decât fetița respectivă. În timp ce tatăl legăna surioara, fetița cealaltă a alergat pe tobogan și s-a rănit. Îi căzuse piciorul între două trepte și a început să plângă și să o cheme pe bunică. Bunica l-a trimis la ea pe tată. Acesta s-a dus spre fată și numai ce l-am auzit tunând de a tresărit tot parcul: ”Ești proastă ca mă-ta!”.
Recunosc că abia m-am putut abține să nu-i spun: ba poate e ca tine. Mă mâncau buzele și abia am reușit să tac. M-am gândit că, la cât era nenea acela de încrâncenat, era foarte posibil să o încasez, iar în al doilea rând i-aș fi indus fetiței ideea că nu e proastă ca mama, ci ca tata, deci nu aș fi făcut nimic bun, mai ales că ea din entuziasm și din neatenție se accidentase, iar nu din prostie.
Eu am încercat un timid: a fost doar un accident, dar am primit o privire tăioasă, genul acela de vezi-ți de treaba dumitale, în timp ce tatăl continua să certe fetița.
Bunica, în schimb, nu a schițat niciun gest. O fi fost probabil bunica paternă, altfel nu-mi explic lipsa de reacție.
M-am tot gândit ce poate să înțeleagă copilul respectiv din reacția și replica tatălui ei.
1. că e proastă.
2. că și mama ei e proastă, nu știu precis de ce, dar dacă tata așa a constatat și așa declară, atunci așa trebuie să fie.
3. că ea seamănă cu mama ei.
4. că ea se deosebește de tată, care nu e prost.
Nu știu precis de ce, dar tind să cred că nu a fost doar o replică izolată și că nu va fi nici ultima dată când ea va auzi atât afirmația în sine, cât și comparația de rigoare.
Mi-am amintit de o replică a părintelui Arsenie Boca care spunea că educația copiilor începe cu douăzeci de ani înainte de nașterea lor.  Cât adevăr! Creatura va fi făcută după chipul și asemănarea creatorului. Un leu își va învăța totdeauna puiul să ragă și să vâneze, iar căprioara îl va învăța să fugă și să se ascundă. Cum suntem noi înșine tot așa vom încerca să ne modelăm și copiii.
Există întotdeauna un timp pentru semănat și un timp pentru cules. Numai că uneori semănăm instinctual, fără a mai verifica dacă ceea ce ne alunecă printre degete e sămânță bună sau neghină.

15 comentarii:

  1. Realitate cruda!!!
    Imi pare nespus de rau sa aud astfel de replici...
    Sarmana copila :(
    Imi pare nespus de rau :
    Eu cind ma intilnesc cu astfel de cazuri ma apuka fiorii, chiar plinsul...
    Multumesc Domnului pentru parintii mei!!!
    Tin minte ca am fost numita d etatal meu "oita" si am fost suparata pe el la moment, insa la sfirsitul zile a venit si s-a rugat sa-l iert! L-am iertat cu drag :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, din păcate se întâmplă din ce în ce mai frecvent să fim martori ai unor asemenea scene...Eu am impresia că de ceva vreme asistăm la două fenomene: unul în care agresivitatea a ajuns la un nivel care depășește orice limită (chiar și în relațiile dintre copii și părinți sau invers) și al doilea, în care nu mai există decență (cu atât mai puțin în limbaj), discreție (rufe de tot felul se spală în public fără jenă). Plecând de aici, eu mă tem că asemenea apelative pentru acel copil sunt numai o parte din ceea ce ce i se întâmplă zi de zi, dată fiind lejeritatea cu care a fost agresată de tată în fața tuturor. Dumnezeu știe cu câtă promptitudine ar fi fost lovită dacă nu era nimeni prin preajmă sau dacă erau acasă...

    RăspundețiȘtergere
  3. Loredana cata dreptate ai. Eu nu ma rabdam si ii dadeam replica...serios. Pentru ca si eu asist la astfel de scene zi de zi in parc si din deformatie profesionala nu las lucrurile asa. Desi cateodata am impresia ca imediat primesc bataie ca mi-am permis sa corectez un adult, mai ales un adult cu un copil..ca doar adultul are intotdeauna dreptate in fata copilului. Ne trebuie o scoala a parintilor. Pe bune...unii au copii si nu stiu ce sa faca cu ei, cum sa ii creasca , sa ii educe dar mai ales cum sa ii iubeasca. Si pe mine ma doare sufletul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cunosc replica... offf. parintele arsenie avea dreptate

    RăspundețiȘtergere
  5. Liuba, asa e, realitatea e tare cruda, din pacate ;i nu stiu daca poate fi schimbata, dar macar adaptata, ca sa iesim cu sufletul intreg din ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Marilena, sa stii ca si eu am uneori impresia ca agresivitatea si isteria au ajuns sa predomine atat pe strada, cat si in casa (cum deschizi televizorul cum dai de cineva isteric si/sau agresiv). Iar din nefericire observ ca si in familie se instaureaza treptat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cecilia, ai atata dreptate, nu stim sa iubim. Nu cu totii. Daca am sti sa iubim am sti si cum sa ne educam copiii si cum sa fim atenti la nevoile lor, am sti multe....

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma ingrozesc asemenea oameni.Urasc din tot sufletul violenta.Vai de sarmanul copil,ce zile trebuie sa duca in casa cu asemenea"tata".
    O zi buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Bună Loredana!
    Interesant articolul!
    Îți doresc un weekend minunat alături de îngerași tăi scumpi!
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  10. Asta e unul din motivele pt care ocolesc parcurile... sau mergem cand nu e prea populat. Maya ar fi comentat "mami, ai auzit ce urat vorbeste domnul acela? i-a zis proasta!" sau "ce rau e taticul acela cu fetita lui!" spun asta pt ca asa patim de cate ori se intampla astfel de manifestari in preajma noastra... eu ma bucur in sinea mea ca le mai zice Maya ca poate baga cineva la cap...desi ma indoiesc...

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna! Ai primit un Blog Award de la mine http://jurnalulmagic.blogspot.ro/2012/07/primul-meu-blog-award.html

    RăspundețiȘtergere
  12. din pacate, asa cum se spune mai sus, agresivitatea s-a instalat tot mai mult in relatiile inter-umane; probabil ca nu sunt eu facuta pt secolul asta, pt. ca ma doare prea tare cand vad si aud asa ceva, mai ales ca datorita meseriei, ma confrunt zilnic cu asa ceva...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma gandesc ca am tot sa aud expresii de genula cesta in tara. Aici nu auzi asa ceva. Imi vor lipsi parcurile din Canada. Cu impachetatul.... bine. Eu strang.. fetele ma ajuta la despachetat :) Pupici pentru printesele tale.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.