sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora)... 16.11.2013, pe-nserate
Afară ... unii oameni mai harnici lucrează, cei mai mici şi somnoroşi s-au echipat deja în pijamale.
Mă gândesc ... la o mulţime de planuri şi nu ştiu dacă le voi rezolva pe toate. Astăzi trebuia să merg la un Simpozion naţional, unde îmi dorisem de multă vreme să ajung şi, pur şi simplu, am uitat. Abia acum mi-am amintit. Uf! şi iar uf!
Ceea ce astept (sper) ... să se usuce vopseaua decorativă în aceeaşi culoare, să nu se închidă prea mult. Ştiţi că la vopseaua normală, de interior, dai o culoare pe perete şi apoi te rogi să  se deschidă  când se usucă, să nu rămână prea întunecată. La cea decorativă e invers. Când o pui pe perete e perfectă, deschisă, luminoasă, apoi pe măsură ce se usucă se închide la culoare. De aceea nici nu trebuie să o vadă razele soarelui, să nu se oxideze.
Ce mai meşteresc ... acum a intrat casa la rând!
Ascult ... respiraţia fetelor. Au adormit!!!
În casa ... e linişte deplină şi iar stau cu urechile ciulite, că am pierdut-o din nou după dulap pe domnişoara Pufoşilă.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... unul, după cum vă spuneam, l-am ratat.Nu am ratat însă aseară Balul bobocilor. De fapt, nu a fost bal, ci o serbare, un spectacol pregătit de elevii din clasa a XII-a pentru cei din clasa a IX-a. Au avut ca tematică socialismul, comunismul, proletarii, pionierii. Lor, evident, li s-a părut amuzant. Toată ziua de ieri, cei din an terminal au luat uniforme de la teatru şi au mers îmbrăcaţi în pioneri, au cântat pe holurile şcolii şi au făcut paradă. La spectacol le-au pregătit celor din clasa a IX-a (care au purtat şi ei uniforme şi numere matricole) tot felul de probe specifice, de la a recita cu patos poezii patriotice, a cânta cântecele din epoca apusă, inclusiv i-au pus să desfece porumb, iar desfăcătorile erau puse la fundul coşului.   
Aici este un cântecel pe care m-am gândit să îl împărtășesc cu voi. Dacă vă uitaţi cu atenţie la sfârşitul lui, veţi observa cum prezentatoarea (care-şi intrase perfect în rol), îşi stergea lacrimile de admiraţie faţă de "momentul artistic înălţător"
 
Eu zic că au prins destul de bine specificul acelor vremuri.


Mai participă la acest jurnal :
Un weekend frumos să aveţi!

4 comentarii:

  1. Ce obraznicuta Dna Pufosila! :D Frumos au cantat elevii si au incercat sa redea atmosfera. Nu stiu daca au reusit sau nu ca nici eu nu am prins acele vremuri si nu stiu cum era cu exactitate. :) Duminica frumoasa sa aveti si sa reusiti sa va duceti la bun sfarsit toate planurile!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti dai seama ca ei isi imagineaza cum a fost. Vorba ta, nici noi nu mai stim bine cum a fost...

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) foarte fain momentul. Fetele par totusi mai sanatoase si mai voioase decat cele de pe vremuri...Sa spun ca eu cand am depus juramantul de pionier am plans de emotie?:)) - mi se parea ca e mare lucru, ca depindea insasi tara mea de cum voi fi ca pioniera:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu am plans, dar imi amintesc cat de mandra eram de cravata si de snuruletul acela rosu.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.