marți, 27 mai 2014

Din nou acasă

        Astăzi împlinesc o săptămână de la operaţie. Nu că aş contoriza, deşi de când am început chimio, îmi tot împart timpul în răstimpuri de câte 3 săptămâni...
        A decurs totul bine, fără niciun fel de incident. M-am internat marţi dimineaţa foarte devreme, mi-am făcut analizele chiar înainte de internare şi apoi  m-am întâlnit cu medicul pentru o consultaţie rapidă, după m-am dus pe secţie unde am fost luată în primire de o asistentă-sefă şi de mai mulţi medici rezidenţi, plus un medic extrem de drăguţ, care s-a ocupat extrem de mult de mine, de zici că îi eram soră, nu alta.
         La 12 am intrat în operaţie, iar la 13.30, eram deja adusă în salon. Abia mai târziu, discutând cu o prietenă care zicea că ea înainte de operaţie plănuise deja cu soţul ce avea de făcut cu organele ei în cazul în care se impunea acest lucru, mi-am dat seama că eu de fapt am mers spre operţie foarte senină, fără niciun gând negativ, fără nici cea mai mică urmă de rămas-bun, fără să mă gândesc nicio secundă, în timp ce mergeam spre blocul operator împreună cu una dintre infirmiere, că nu m-aş putea întoarce.
        În ziua aceea am dormit mult, nu am avut voie să mă mişc deloc, nici să mănânc nimic.
        A doua zi mi-am revenit foarte bine, am avut un scurt moment în care am ameţit şi am vomat, urmare a anesteziei totale, dar foarte repede am fost pe picioare. Am constatat că aveam două tuburi de dren şi chiar am aruncat o privire fugară spre operaţie, când mi-a fost schimbat pansamentul, deşi doamna asistentă m-a sfătuit să nu mă uit, să nu mi se facă rău. Nu mi s-a făcut, iar după aceea m-am tot uitat. Deocamdată nu m-am privit în oglindă, oricum sunt încă plină de pansamente, nici nu aş avea ce vedea mare lucru, dar aşa, cât am putut vedea de sus în jos, m-am putut privi fără să mă bocesc sau să mă cuprindă jalea şi fiorul.
        Revenind la prima zi de după operaţie, m-am mişcat încă de dimineaţă şi am avut liber la orice. Mă rog, nu chiar la sporturi extreme, dar am putut mânca, merge la baie, plimba şi mişca uşor mâna din a cărei axilă mi-au fost luaţi ganglionii. Asta a fost una dintre fricile mele mari, că nu am să-mi pot mişca mâna, mai ales că e mâna dreaptă şi mai ales că mi se spusese (e adevărat, nu de către medic) că nu am să o simt deloc, că o să trebuiască să o mişc cu cealaltă mână, că ea îmi va fi străină. Dar nu a fost aşa, chiar de la primele momente în care am fost conştientă am observat că pot să-mi mişc degetele şi pumnul. De a doua zi am început gimnastica recuperatorie, cu un set de 12 exerciţii uşoare.
         Duminică mi-a fost scos unul dintre tuburi, în care se colecta mai puţin, iar luni am fost lăsată acasă. Încă am firele, un tub de dren şi trebuie să merg tot la două zile în spital pentru a fi pansată.
         În spital a fost mai mult decât bine. E adevărat că nu sunt prea pretenţioasă din fire, dar nici nu am avut niciun motiv de plâns. A fost curat şi plăcut, iar lucrul cel mai important e că toată lumea ţinea la tine ca şi om, preţuia omul, iar nu clădirea şi pereţii. În sensul în care confortul psihologic al pacientului era pe primul plan, erau lăsaţi aparţinătorii să stea oricând şi oricât cu pacientul şi nu cum se întâmplă în alte părţi (materniate de ex, dar nu numai) unde sunt mai importante hălăţelele, botoşeiii, coridoarele  proaspăt spălate, decât faptul că  bolnavul este singur şi fără niciun sprijin, iar nimănui nu pare a-i păsa de asta.
        Am nimerit într-o cameră răcoroasă, aşezată în dreptul unui copac bătrân, spre grădina botanică, fapt extrem de important în zilele astea călduroase. Am fost doar două doamne în cameră, am avut televizor şi frigider, baie în cameră şi duş. Tot eram întrebată de vizitatori dacă aia e rezervă sau nu. Habar nu am, acolo nimeni nu a pronunţat cuvântul rezervă, doar salon, iar cele trei saloane pe care eu le-am văzut, arătau toate la fel, deşi am auzit că erau saloane şi în care erau 3 persoane.
       Iar apropo de vizitatori, pe lângă familie şi prieteni, am avut surpriza de a primi nici mai mult nici mai puţin de 25 de copii o dată, copii care au fost extrem de drăguţi şi mi-au umplut inima de fericire. Nu doar inima ci şi pervazul, de desene pe care toată lumea care intra în salon le admira. Aveam nişte asitente care de fiecare dată când veneau se uitau să vadă ce desen am  mai primit ( că şi ale mele moţate s-au întrecut în desenat).
       Iar dacă tot le-a venit rândul asistentelor, infirmierelor, femeilor de servici, vreau să spun că eu nu am mai întâlnit nicăieri oameni atât de drăguţi, oameni care să te facă să te simţi în fiecare moment om şi nu orice altceva, cum din păcate se întâmplă în atâtea alte spitale. Aici fiecare în parte a fost fără cusur.
        Acum sunt acasă şi-s bine. Mulţumesc tuturor pentru toate gândurile voastre bune şi pline de iubire şi de grijă. Domnul să vă aibă în pază şi pe voi şi căsuţele voastre!

P.S.: Toată postarea asta lungă cât o zi de post am scris-o cu mâna mea şi mai am, evident, dureri, dar sper să nu fie veşnice. :)

40 de comentarii:

  1. ce bine ca esti acasa si bine!
    Sa- ti ajute Domnul sa ai o recuperare usoara, rapida si totala.
    Sanatate multa,draga mea, langa cei si cele dragi tie!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce ma bucur ca scrii. imi place tonul si tonusul din postare!
    Sa iti ajute Dumnezeu sa te recuperezi repede!

    RăspundețiȘtergere
  3. Loredana draga mea draga ce bine ca esti bineeeeeeee!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit acasa!Ce mult ma bucur pentru tine!
    Iti doresc in continuare multa sanatate si o recuperare totala si cat mai rapida.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
  5. MULTA MULTA SNATATE !
    ai trecut si peste aceasta incercare , cu incredere si speranta in dumnezeu.
    sa te faci bine , sa ai ganduri pozitive si asteptam postarile tale .
    rodica

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine ai revenit Loredana! :* Recuperare grabnica si zile frumoase iti doresc! :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Slava Domnului ca esti bine!
    Recuperare usoara!
    Cat de bine ar sta lucrurile daca peste tot in spitale angajatii nu ar mai uita sa fie oameni! Situatia din maternitate ai descris-o perfect in cateva cuvinte. Moralul ridicat face intotdeauna minuni. Ma bnucur din suflet ca ai nimerit pe maini bune si ca esti bine!
    Te pup si va imbratisez pe toti!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine ai revenit !:) admir taria ta de caracter si tonul cu care ai scris acest post.
    Recuperare usoara iti doresc si... nu uita sa zambesti :) . Face cat toate medicamentele din lume , atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau ;)
    O imbratisare !
    T.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine ai revenit! M-am bucurat pt.tine ! Abia asteptam sa scrii ,ca sa vad cum iti merge!Te pup! Ana-Maria

    RăspundețiȘtergere
  10. Recuperare usoara draga Loredana si ma bucur ca a trecut si ca s-a terminat totul cu bine. Esti o persoana puternica, minunata, un exemplu pentru multi dintre noi!!! Sanatate multa!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. La noi in tara exista spitalul asta?
    Recuperare grabnica!sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Loredana, nici nu sti cat ma bucur ca ai trecut cu bine de operatie si uitand de tine ne povestesti despre bucnatatea altora fata de tine!la un asa suflet sigur meriti toata iubirea si caldura, de aceea Dumnezeu ti le-a oferit din plin!Multa sanatate si sa te bucuri in continuare de dragoste si multa, multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  13. Recuperare usoara, mamica curajoasa ce esti!
    Ma bucur mult ca ai trecut cu bine peste hopul asta si imi place tonusul tau.
    O mare imbratisare pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  14. Multa sanatate, Loredana! Ma bucur ca ne scrii si impartasesti cu noi experienta ta, in felul acesta stim ca esti (atat cat se poate) bine.

    RăspundețiȘtergere
  15. fata draga...ai vazut ca toate sunt bine....binele tau,doar al tau...tu esti invingatoarea...te pup....si promit sa ne vedem sa-ti spun si eu de ale mele...si eu inving...

    RăspundețiȘtergere
  16. Loredana, sunt fidela te citesc mereu insa nu aveam curajul sa scriu. Imi place postarea de azi si nu am putut sa citesc fara sa las urme.

    Ma bucur si cred in Bunul Dumnezeu ca e de partea celor buni ca tine.
    Ai grija mare de tine!

    Cu drag,
    Liuba G
    xxx

    RăspundețiȘtergere
  17. Ana, multumesc mult, sanatate multa si mamei tale!

    RăspundețiȘtergere
  18. Corina, ma straduiesc sa imi pastrez tonul si tonusul cat mai optimiste cu putinta.

    RăspundețiȘtergere
  19. Anca, suflet bun si generos, iti simt si eu bucuria!

    RăspundețiȘtergere
  20. Consuela, multumesc din suflet de urare.

    RăspundețiȘtergere
  21. Rodica, multumesc de urare. ti-am citit cu drag si comentariul trecut, dar cum am plecat nu am mai raspuns la nimeni, desi va port pe toti\toate in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  22. Catrinel, sa stii ca lucrez zilnic la partea cu ridicarea moralului.

    RăspundețiȘtergere
  23. Teodora, e de ajuns sa privesc zambetul tau cald ca sa stiu cat de mult valoreaza . Te imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  24. Ana-Maria, multumesc tare mult. Ma apuc de scris cat de curand.

    RăspundețiȘtergere
  25. Aska, multumesc pentru cuvintele tale tamaduitoare. Am vazut ca mi-ai scris de mai multe ori, dar eu ma mobilizez mai incet. Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  26. Gianina, da, pare greu de crezut, dar e spitalul de Oncologie din Cluj.

    RăspundețiȘtergere
  27. Of, Nicol, cum stii tu sa atingi sufletul omului. Te imbratisez cu tot sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  28. Iuliana, te imbratisez si eu cu mult, mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  29. Laura, multumesc mult pentru toate incurajarile primite. As vrea sa reusesc sa scriu si eu cu usurinta ta.

    RăspundețiȘtergere
  30. Luminita, draga mea, frumoasda mea, vei vedeaca va iesi soarele si pe strada ta. E adevarat ca e mai multa ploaie in ultima vreme, dar simt eu ca soarele e aproape.

    RăspundețiȘtergere
  31. Liuba, si eu ma gandesc mereu la tine si te port in inima. De cate ori zice cineva Londra, ma gandesc ca si eu am pe cineva acolo. asa, de suflet, ca o sora mai mica.

    RăspundețiȘtergere
  32. Ma bucur mult ca acum esti OK. Bine ai venit acasa. Insanatosire grabnica.
    Si eu am descoperit acum cateva zile un ganglion ... Trebuie sa ma caut sa vad despre ce e vorba.

    Imbratisari.

    RăspundețiȘtergere
  33. O, Doamne, sper sa fie de bine. Noi femeile facem multi ganglioni hormonali, nu trebuie sa te gandesti la ce e mai rau. Dar la medic ar fi bine neaparat sa mergi.

    RăspundețiȘtergere
  34. Recuperare usoara Loredana! Bine ca ai trecut cu bine peste operatie...Doamne ajuta! Va fi bine...mi-a placut tonul postarii tale! E optimist.

    RăspundețiȘtergere
  35. Sanatate, draga mea! Sa fii bine!

    RăspundețiȘtergere
  36. Cecilia, multumesc de urare. Ma recuperez usor-usor.

    RăspundețiȘtergere
  37. Claudia, multa sanatate si la toti ai tai, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  38. Draga mea, sunt în sesiune și acum am intrat să văd ce faci. Ce-a fost mai greu a trecut... Să te ajute Dumnezeu să te recuperezi grabnic și să treci cu bine peste toate greutățile! Să te faci bine! Am o prietenă care are 7 ani de la diagnostic. A renunțat la carne, s-a operat iar acum e bine. Se poate!

    RăspundețiȘtergere
  39. Slava Domnului! MA bucur ca existi si ca esti bine. Te imbratisez cu mult dreag. Carol

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.