vineri, 11 martie 2016

...inca un inger.

            
                Mă aflam în secţia de pediatrie a spitalului Oncologic. Pe hol era forfotă, ca întotdeauna. Erau copii care se jucau, chiar dacă unii mergeau cu perfuzoarele după ei, erau mame care nu-i scăpau din ochi, prieteni, asistente, vizitatori. Erau râsete, priviri admirative şi încurajatoare, zâmbete, vorbe bune. Era viaţă, o filă din viaţa unor copii care o trăiau din plin. 
              Dintr-odată holul s-a golit. Un grup mare de medici a trecut de-a lungul coridorului şi în urma lui s-a făcut linişte. Toate mamele au fost sfătuite discret să-şi introducă puii în camere, toţi musafirii au fost îndemnaţi să-şi amâne puţin vizita,  toate infirmierele s-au mobilizat şi în câteva minute întreaga secţie era pustie.
             Plutea un aer nefiresc.  De fapt, cred că doar eu l-am simţit aşa, pentru toţi cei de acolo era doar o zi de muncă.
             Am aflat că totul s-a făcut pentru protecţia celor prezenţi, pentru că urmau imagini cu un profund impact emoţional. Evident că m-am conformat, am respectat sugestia celor de acolo şi am plecat.
            Când uşile liftului s-au deschis şi am văzut targa goala, am ştiut instantaneu că în clipa aceea s-au deschis odată cu ele şi braţele Domnului pentru a primi în ele încă un înger.
           

10 comentarii:

  1. ....fara cuvinte ...doar lacrimi ! .....offf!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Sunt. Eu le resimt astfel ca simplu privitor, cei implicati nu am nicio indoiala ca nu sunt sfartecati de durere...

      Ștergere
  3. Am stat internata cu baietelul meu in sectia de la Fundeni. Acolo vedeai saptamanal aproape plecand cate un inger.
    Lia.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai lăsat fără cuvinte cu acest articol. L-ai încheiat atât de frumos, încât îmi vine să plâng. Cred că doar o mamă poate înțelege. Sănătate să avem, noi și copiii noștri, că asta e cel mai important.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.