Campionii, campionii...

Luptă, luptă și învinge
Forza, forza CFR!
De noi nimeni nu se-atinge
Forza, forza CFR!

Mă bucur din toată inima că CFR Cluj e campioana României!

Nu sunt CFR-istă, nici U-istă, nici Stelistă, Dinamovistă, nu am patimi duse la extrem atunci când vine vorba despre fotbal. Îmi schimb pasiunile în funcție de fiecare partidă, iar atunci când joacă o echipă românească cu una din străinătate țin inevitabil cu ai noștri, indiferent că se numesc CFR Cluj, F.C. Vaslui sau Rapid București.

Prin urmare mă bucur. Mă bucur că o echipă din orașul nostru a câștigat campionatul. Mă bucur că vom avea ocazia să vedem la Cluj echipe mari și renumite din fotbalul european. Mă bucur că vom zări pe străzile noastre mari vedete internaționale. Mă bucur din toată inima.

Pot să înțeleg că sunt oameni care iubesc cu patimă, de ani întregi, o altă echipă a orașului. Pot să înțeleg că ei nu sunt fericiți că nu au câștigat ai lor, chiar dacă nu aveau șanse reale să devină ei campionii. Ce nu pot înțelege însă e ura, ura dusă la extrem, cu atât mai grav că ea cuprinde generații tot mai tinere.

Acum câțiva ani când a câștigat CFR-ul prima dată campionatul și Cupa, meciul decisiv s-a dat tot între CFR și U. A avut loc atunci un incident tare urât, în care a fost crunt bătut cameramanul jandarmeriei de către fanii Universității. Întâmplarea face ca pe unul dintre copiii (căci copil era, chiar dacă avea 17 ani) care l-a bătut l-am cunoscut personal, pe vremea când era un puiuț blând și timid de vreo 12 ani. Cred că și acum tot în închisoare este, nu-mi amintesc să fi auzit că a ieșit. De aceea mi-e atât de greu să înțeleg ura asta absurdă care duce la distrugerea unor vieți care nu au nicio legătură directă cu tot ce se întâmplă pe gazon.

La două zile după tristul incident amintit, când a câștigat prima dată CFR-ul Eventul, am fost și eu pe stadion atunci când li s-a înmânat Cupa.  Am văzut familii cu copiii după ei, femei multe, am văzut chiar câteva bătrânele. S-a cântat mult, s-a aplaudat, s-a râs. Se simțea bucuria în fiecare respirație. Galeria a înjurat doar o singură dată, când s-a făcut o referire la Steaua (era în toi celebrul caz valiza lui Becali). Echipa lui Andone (tot el antrena și atunci) ne-a oferit o seară de neuitat, la fel de feerică ca și focul de artificii care a întregit atmosfera. A fost pentru prima dată când mă aflam pe un stadion și mi-a plăcut.

Felicitări Campionilor!