duminică, 25 ianuarie 2015

Cântec


                 de Emil Isac


Dormiți, copii mari și mici, dormiți cu toții.
Dorm cerbii în pădure, dorm stelele ce privesc hoții.
Apele dorm. Doarme bunica ce a pândit motanul în
                                                                        noapte.
Dorm morții în cimitir și dorm pe buze ale
                                                    îndrăgostiților șoapte.
Dorm toți și toate, numai eu nu dorm și nu doarme-n
                                                                            mine
Dragostea mea, ce s-a trezit din moarte pentru mine.

Somn dulce!

Un comentariu:

  1. Imi place enorm poezia, chiar daca la ora asta nu mai dorm...

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.