sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Eu... in 3 minute


Am făcut-o şi pe asta. Am vorbit în faţa a aproximativ 250 de liceeni, despre mine, aşa cum mă ştiţi, cu inima pe tavă, ca întotdeauna. M-au ajutat foarte mult confesiunile mele aici, cu voi. De aceea, deşi textul a fost pus pe adresa de facebook a liceului, tot nu m-am indurat sa nu scriu si pe blog.
Înainte să încep aş vrea să vă spun care e citatul meu preferat din întreaga Biblie. De fapt, am două citate, iar unul dintre ele este: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu 9,24)
Am fost rugată să vorbesc astăzi aici, despre credinţă, despre credinţa mea în Dumnezeu şi cum m-a ajutat ea să trec întreagă (moral) această perioadă grea, pentru că pentru mine anul ce tocmai s-a încheiat nu a fost unul obişnuit, ci a stat sub zodia cancerului.
În primul rând, pentru că nu predau la liceu şi mulţi dintre voi nu mă cunoaşteţi, cred că ar trebui să ştiţi despre mine că eu şi încercările grele suntem prieteni vechi, nu ne-am cunoscut acum întâiaşi dată, ci ne cunoaştem demult, din fragedă pruncie. Ar fi bine să ştiţi că în viaţa mea nenorocirile „ca multe altele ce mi s-au întâmplat în viaţă, nu [au venit] aşa într-un an, doi şi deodată, ci în mai mulţi ani şi pe rând, ca la moară” cum ar spune Creangă.
M-am tot întrebat, ca una care a pierdut în viaţă mama, tata, toţi patru bunicii, care am trăit tot timpul sub stigmatul de copil orfan, care am pierdut eu la rândul meu un copil, care am cunoscut durerea până la os şi dincolo de el, m-am întrebat de ce crede lumea că a lupta cu un cancer este un lucru aşa de greu. La sfârşitul anului trecut, cred că am descoperit, cel puţin parţial, un posibil răspuns, atunci când am revăzut un text din Iov.
După ce diavolul îi ia lui Iov toată averea şi toţi copiii, văzând că încă nu renunţa la Dumnezeu şi nu rosteşte niciun cuvânt rău împotriva lui Dumnezeu, diavolul îi cere Domnului permisiunea de a se atinge „de osul şi de carnea lui” spune textul biblic, pentru că o consideră cea mai grea şi mai cumplită pedeapsă.
Şi să ştiţi că are dreptate. Câtă vreme tu ca om nu ai suferit nimic şi doar cele exterioare ţie s-au pierdut, câtă vreme durerea nu a mâncat încă din trupul tău, toate celelalte se pot reface, dar când durerea pune stăpânire pe trup, pune stăpânire şi pe minte şi pune stăpânire şi pe suflet. Veţi vedea, pe parcursul vieţii voastre, că în durerile mari oamenii îl câştigă sau îl pierd pe Dumnezeu. Şi una şi alta e la fel de posibil, iar a-L pierde e mai uşor decât a-L câştiga.
La începutul acestui an m-am gândit ce cuvânt ar fi potrivit să rezume mai bine întreg anul ce a trecut. Şi nu, nu am ales cancer, nici suferinţă, nici măcar speranţă, ci am ales Omenie, cu majusculă chiar. Anul trecut a stat sub zodia cancerului, dar a stat şi sub zodia omeniei. Şi nu am văzut-o ca pe o noţiune abstractă, ci am simţit-o ca pe un lucru palpabil, pe care îl poţi atinge, pe care poţi să pui mâna; că eu când eram copil şi am învăţat substantivul aşa l-am reţinut, că este ceva ce poţi atinge cu mâna. Aşa e şi acum: dacă aş întinde mâna sunt sigură că aş atinge omenia.
Eu nu cred în întâmplare, nu cred în coincidenţe stranii sau în hazard. Eu cred în rânduială, în lucrurile care se întâmplă cu un rost al lor, fie că îl înţelegem sau nu. Cred că fiecare avem în lume locul şi rolul nostru. Sinceră să fiu, şi eu m-am întrebat mereu de ce îmi este îngăduit să trec prin atâtea necazuri, prin atât de multe încercări pe care alţii nici nu şi le pot imagina, şi mă tot intreb: pentru ce mă pregăteşte Dumnezeu.
Anul care a trecut mi-a dat convingerea neclintită că Dumnezeu a pus în noi toată forţa de care avem nevoie pentru a învinge, mi-a arătat că Dumnezeul iubirii face minuni cu fiecare dintre noi în fiecare clipă a vieţii noastre, doar să nu ne pierdem credinţa în El.
Eu cred că Dumnezeu ne-a dat tuturor viaţa noastră cu toate ale ei ca prin ea să ne mântuim pe noi şi pe cei de lângă noi, dacă putem. Noi prin ei şi ei prin noi. Nu se poate unii fără alţii.

30 de comentarii:

  1. Pentru mine ești o adevărată lecție de viață, de putere, de demnitate, un exemplu de conduită. Și nu o spun fără să mă gândesc des cam cât de greu ți-a fost. Sunt dăți când ceea ce împărtășești cu noi mă lasă fără grai și nu pot mai mult decât să-ți transmit că sunt alături de tine cu sufletul și că te îmbrățișez. Asta fac și acum, te îmbrățișez aici, pe blog, și mă rog să-ți dăruiască Domnul din preaplinul iubirii Sale, tot ceea ce îți e de folos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu te imbratisez din toata inima, draga Marilena.

      Ștergere
  2. M-a impresionat pana la lacrimi felul tau de a vedea viata si suferinta.Pana la urma tot ce traim in viata este un drum care ne duce spre Dumnezeu si spre iubirea Lui,iar cand ne dam seama de acest lucru sufletul si trupul castiga puterea de a merge mai departe.Minunata lectie de viata! Minunat fel de a gandi....Ai un suflet in care Dumnezeu isi gaseste odihna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele tale, draga Maria.

      Ștergere
  3. sanatate multa,draga mea curajoasa! Domnul sa va aiba in paza Lui!

    RăspundețiȘtergere
  4. Extraordinar ! Nu am cuvinte !
    Parca vad cum sala s-a ridicat in picioare sa te aplaude. Eu ma inclin in fata ta cu admiratie si te imbratisez cu toata dragostea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt, sala a stat tot timpul in picioare, abia la sfarsit s-a asezat :)))

      Ștergere
  5. Draga mea, draga mea, plang de frumos si bucurie si speranta, de plin, de omenie, de tine draga mea. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu iti multumesc, iubita mea datatoare de putere!

      Ștergere
  6. Citeam , si ma uitam la chipul tau ...si iar citeam si iar priveam chipul tau !! ....Suflet minunat si frumos , AM RAMAS FARA CUVINTE ! Maica Sfanta si Bunul Dumnezeu sa-ti dea numai bine , muuulltta sanatate si putere !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chipul, dragul de el, acum a inceput sa-si mai revina....

      Ștergere
  7. Loredana draga, om frumos, tu ai facut suferinta accesibila, vorbind in termeni frumoasi despre ea. Nu te-am auzit o data sa te revolti....ceea ce arata ca asta fac oamenii alesi. Si nu sunt cuvinte mari. Eu in viata mea nu am avut necazuri mari, pentru ca, sunt convinsa, Dumnezeu stie ca nu le pot duce si primi cu inima smerita. Tu ai primit o lectie, si zic eu, si vindecarea, pe care nu o vei uita si nici noi, niciodata! Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai bine sa nu ai niciodata si nici sa nu-ti doresti. Tu ai copilasii! Sunt convinsa ca Dumnezeu ne ingaduie sa ne mantuim si prin bucurie nu doar prin suferinta.

      Ștergere
  8. Loredana, sunt fara cuvinte! Sunt impresionata, emotionata si onorata ca am privilegiul de a te cunoaste, fie si doar virtual! O mare imbratisare pentru tine, unul dintre cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc! Iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine in anul care a trecut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, drga iuliana, si eu te imbratisez cu mult drag!

      Ștergere
  9. Loredana ai un suflet cum rar am intalnit! Dumnezeu sa te ajute in continuare, sa-ti dea sanatate si liniste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Dana! Sa dea Dumnezeu sa fie asa!

      Ștergere
  10. Suflet urias, te imbratisez si ma gandesc cu mare dragoste la tine si la familia ta. trimit ganduri luminoase!

    RăspundețiȘtergere
  11. Am scris si acolo si o fac si aici... Te iubesc! ♥

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-au dat lacrimile draga mea Anca.
    Ce suflet minunat! Trebuie sa meditez si eu mai mult la pilda lui Iov!
    Dumnezeu ne iubeste mult... mai ales atunci cand ne trimite incercari!
    Cu toata dragostea, de foarte departe, dar mereu in inima mea......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si tu esti in fiecare clipa in inima mea! Stii asta!

      Ștergere
  13. Loredana, suflet drag, iubit de Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru rândurile acestea şi pentru puterea şi mângâierea din ele!
    Cu noi este Dumnezeu, cu al Său har şi a Sa iubire de oameni, totdeauna...

    RăspundețiȘtergere
  14. ... Aveti mult curaj!!! Dumnezeu sa va intareasca si sa va dea putere si rabdare in toate! Ma bucur ca am descoperit acest blog! Doamne ajuta! Ioana

    RăspundețiȘtergere
  15. Ioana, te mai astept cu mare drag, oricand!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.